TRIMITE PRIN

Memoriale din globul bisericilor din Transilvania

Publicare: 2010-11-29
Autor: KESZEG Vilmos
Tradus de: SZÉKELY Zsuzsa



Descrierea etnografică a plasării memorialului a fost efectuată de Imre Dankó. În studiul său publicat în 1991 autorul iniţiază folosirea denumirii de memorial din glob.


Memorialul din glob ca formă a memorialui. Memorialul din glob este o formă specifică a memorialului, încearcă să satisfacă o dublă intenţie de comunicare. Montat în globul turnului, parte a religiozităţii populare, asemenea rugăciunii şi închinării, menţine o permanentă funcţie sacrală, fatică şi de comunicare. Ca şi memorial dispune de funcţiile textelor scrise: depozitează şi transmite informaţii. În această calitate se plasează într-un curent mai larg de cultură. Naşterea şi răspândirea sa au fost influenţate în egală măsură de răspândirea protestantismului în Transilvania, de creşterea numărului şcolilor confesionale, al cantorilor de biserică şi al dascălilor care predau în acestea, cât şi de apariţia literaturii memorialistice.


Istoria memorialului din glob. Literatura din Ungaria datează începutul montării memorialului acum 200-250 de ani. În studiul său, Imre Dankó numeşte memorialul din glob din Debrecen din 1725 ca fiind cel mai vechi. Ca date ulterioare, se cunosc memoriale provenite din Mezőtúr din 1734, din Kecskemét din 1756, iar din Tiszaföldvár din 1788.


În sursele din 67 de localităţi din România se face referire la 91 de memoriale. Cel mai vechi memorial din glob regăsit provine din globul bisericii din Târgu-Mureş, montat în 1601. Tot în această perioadă au fost plasate memoriale în turnurile bisericilor din Şumuleu-Ciuc (începutul anilor 1600), Baia Mare (1619), din nou Târgu-Mureş (1668), apoi Şimleu (1766), Zăbala (1778), Turda Veche (1782), Aita Seacă (1783) şi Abrud (1784).


Din perioada 1601-1842 (perioada de început) există referiri privitoare la 20 de memoriale, din perioada 1857-1913 (de la revoluţie până la războiul mondial) la 24, din perioada 1919-1942 (era războaielor mondiale) la 13, din perioada 1952-1989 (perioada socialismului şi a dictaturii) la 14, iar din perioada de după 1991 (perioada de după comunism) la 20 de memoriale.


Între datele care ne stau la dispoziţie există o singură referire la un memorial montat în turnul unei biserici catolice (1,09%). Între diferitele biserici protestante există diferenţe în privința proporţiei plasării memorialelor: 66 de memoriale au fost plasate în biserici reformate (72,52%), 20 în biserici unitariene (21,97%) şi 4 în biserici evanghelice (4,39%).


Există localităţi unde timp de un secol sau două au fost elaborate noi şi noi memoriale. Memorialele au fost introduse în globul bisericii la Abrud în 1784 şi 1858; la Nicoleşti în 1887 şi 2001; la Stejeriş în 1829, 1879 şi 1974; în biserica unitariană din Cluj în 1869, 1906, 2000; la Crasna în 1909 şi 1998; la Leţ în 1878 şi 1957; la Sighetul Marmaţiei în 1892, 1927, 1931 şi 1991; la Suseni în 1913 şi 1978; la Târgu-Mureş în 1901, 1668 şi 1822; la Găleşti în 1926 şi 1977; la Olteni în 1910, 1919, 1923 şi 1971; la Bodoc în 1900 şi 1923; la Daia în 1863, 1905 şi 1962; la Nuşfalău în 1857, 1912 şi 1956; la Panic în 1923 şi 1991; la Turda în 1824 şi 1906.


Numărul memorialelor disponibile provenite din 37 de localităţi este de 59. În timp, acestea se prezintă astfel: în perioada 1668-1842 au fost plasate 14 memoriale (Târgu-Mureş - 1668, Zăbala - 1778, Turda - 1782, Aita Seacă - 1783, Abrud - 1784, Crăciuneşti - 1806, Ghimbav - 1812, Luncani - 1815, Ocna de Jos - 1821, Târgu Mureş - 1822, Turda - 1824, Rimetea - 1828, Stejeriş - 1829, Pişcolt - 1842), în perioada 1858-1910 17 (Abrud - 1858, Daia - 1863, Cluj - 1869, Leţ - 1878, Stejeriş - 1879, Calnic - 1880, Unirea - 1881, Nicoleşti - 1887, Sighetu Marmaţiei - 1892, Cernatu - 1895, Bodoc - 1900, Sărmaşu - 1902, Daia - 1905, Cluj - 1906, Turda - 1906, Crasna - 1909, Olteni - 1910), în perioada 1919-1942, 10 memoriale (Olteni - 1919, Bodoc - 1923, Panic - 1923, Aita Mare - 1924, Mihai Viteazu - 1926, Sighetu Marmaţiei - 1927, Ghidfalău - 1929, Sighetu Marmaţiei - 1931, Chereuşa - 1934, Dâmbău - 1936, Cinta - 1942), în perioada 1957-1989, 7 memoriale (Leţ - 1957, Daia - 1962, Olteni - 1971, Stejeriş - 1974, Dumbrava - 1975, Ghindari - 1980, Tăureni - 1989), iar în perioada de după 1991, 10 memoriale (Sighetu Marmaţiei - 1991, Panic - 1991, Cernatu - 1993, Ghidfalău - 1995, Unguraş - 1996, Andreeni - 1997, Crasna - 1998, Bodogaia - 1999, Cluj - 2000, Nicoleşti - 2001).


Recucerirea trecutului local. Memorialele încearcă să creeze istorie despre trecut pentru comunitatea locală şi să încadreze într-o structură narativă antecedentele care au influenţat prezentul. Această iniţiativă este eclectică, adesea se folosesc diferite surse cotidiene şi se realizează texte fără o prezentare detaliată şi documentare continuă. Cu pauze mari, memorialul din Zăbala (1778) acoperă o perioadă de 112 ani, cel din Ocna de Jos (1821) 221, cel din Târgu-Mureş (1822) 214, cel din Rimetea (1828) 188, cel din Abrud (1858) 1380, cel din Daia (1863) 63, cel din Unirea (1881) 1430, cel din Sighetul Marmaţiei (1892) 370, cel din Cernat (1895) 460, cel din Bodoc (1900) 65, cel din Daia (1905) 880, cel din Crasna (1909) 520, cel din Aita Mare (1924) 120, cel din Ghidfalău (1929) 100, cel din Dâmbău (1936) 86, cel din Leţ (1957) 1500, cel din Daia (1962) 650, cel din Olteni (1971) 640, cel din Stejeriş (1974) 96, cel din Dumbrava (1975) 140, cel din Ghindari (1980) 60, cel din Tăureni (1989) 650, cel din Sighetul Marmaţiei (1999) 100, cel din Panic (1991) 100, cel din Cernat (1993) 566, cel din Ghidfalău (1995) 65, cel din Unguraş (1996) 700, cel din Crasna (1998) 90, cel din Bodogaia (1999) 360 iar cel din Nicoleşti (2001) 800 de ani.


Trecutul istoric poate fi reprezentat uneori prin istoria bisericii sau a clădirilor bisericeşti, uneori prin registrul preoţilor care au slujit în enorie, uneori prin tabelele de neam (genealogice), uneori prin foile matricole aflate la dispoziţie în arhiva bisericească locală. Enumerarea generaţiilor consecutive din câte un neam, a preoţilor care se schimbau între ei, a descrierii istoriei bisericii populează şi fac perceptibile vremurile trecute.


Memorialele din globurile de turn încearcă să îmbine istoria locală cu istoria ţării, a regiunii, a Europei. Din cele 59 de memoriale din globul de turn, în 23 (38,98%) se poate regăsi această intenţie: din cele 14 memoriale elaborate în perioada 1601-1842, în 5 (35,71%), din cele 17 memoriale din perioada 1857-1913, în 5 (29,41%), din cele 11 memoriale din perioada 1919-1942, în 6 (54,54%), din cele 7 din perioada 1952-1989, în 3 (42,85%) iar din cele 10 memoriale elaborate după 1991, în 4 (40%).
Dintre cele 59 de memoriale din glob 18 conţin motive legate de istoria localităţii (30,50%): dintre cele 14 memoriale din perioada 1601-1842, 4 (28,57%), dintre cele 17 de memoriale din perioada 1857-1913, 5 (29,41%), dintre cele 11 din perioada 1919-1942, 3 (27,27%), dintre cele 7 din perioada 1952-1989, 3 (42,85%), dinre cele 10 de după 1991, 3 (30%). Istoria localităţii ca şi element semantic este prezentă încă de la începuturi în memorialele din globul de turn şi acompaniază cu aceeaşi intensitate istoria acestui tip de text.


Motive legate de istoria comunităţii locale şi a enoriei apar în 27 (45,76%) dintre cele 59 de memoriale din globul de turn: dintre cele 14 memoriale din perioada 1601-1842, în 7 (50%), dintre cele 17 de memoriale din perioada 1857-1913, în 8 (47,05%), dintre cele 11 din perioada 1919-1942, în 7 (63,63%), dintre cele 7 din perioada 1952-1989, în 2 (28,57%), dintre cele 10 de după 1991 în 3 (30%). Încă de la apariţie, memorialele din globul de turn evocă soarta societăţii locale şi confesionale. Interesul faţă de istoria societăţii locale începe să scadă uşor după cel de-al Doilea Război Mondial.
Dintre cele 59 de memoriale din globul de turn, 56 (94,91%) conţin motive legate de istoria clădirilor: dintre cele 14 memoriale din perioada 1601-1842, 12 (85,71%), dintre cele 17 memoriale din perioada 1857-1913, 16 (94,11%), toate cele 11 din perioada 1919-1942 (100%), toate cele 7 din perioada 1952-1989 (100%), toate cele 10 de după 1991 (100%). Acest motiv este elementul central de conţinut al memorialelor din globul de turn de la începuturi până în zilele noastre.


Dintre cele 59 de memoriale din globul de turn, 10 (16,94%) conţin motive legate de istoria învăţământului şi a şcolii: dintre memorialele din perioada 1601-1842 niciunul, dintre cele 17 de memoriale din perioada 1857-1913, 5 (29,41%), dintre cele 11 din perioada 1919-1942, 2 (18,18%), dintre cele 7 din perioada 1952-1989 niciunul, dintre cele 10 de după 1991, 3 (30%). Istoria învăţământului şi a şcolii devine o tematică în cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea şi de-a lungul vremurilor apare în memoriale cu aceeaşi intensitate.


Sursele istoriei locale. În redactarea istoriei localităţii şi a enoriei, autorii folosesc diverse surse. Sursa directă o reprezintă arhiva confesională (locală sau judeţeană). Autorii recurg adesea la registrul dijmei papale, la care se fac referiri în diferitele surse. Referinţa la prima menţionare documentară sau la explicarea numelui localităţii se bazează în mod identificabil pe opera monumentală a lui Balázs Orbán, chiar şi în acele cazuri în care nu se face referire la acest fapt. De asemenea, tot ca surse ale trecutului local apar inscripţiile de pe relicvele bisericeşti, cele de pe clopote, pietrele cioplite din biserică şi textile sau tradiţiile orale, amintirea vie.


Reprezentarea societăţii locale. Dintre cele 59 de memoriale din glob 47 (79,66%) prezintă date referitoare la structura societăţii locale: 8 (57,14%) dintre cele 14 memoriale din perioada 1601-1842, 16 (94,11%) dintre cele 17 de memoriale din perioada 1857-1913, 9 (81,81%) dintre cele 11 din perioada 1919-1942, 5 (71,42%) dintre cele 7 din perioada 1952-1989 și 9 (90%) dintre cele 10 de după 1991.


Memorialul din glob poate prelua registrul de nume laic sau bisericesc al localităţii sau al comitatului, registrul intelectualilor care au slujit în localitate (preoţi, învăţători, angajaţi medicali), cel al victimelor războaielor mondiale sau catalogul celor care s-au distins în viaţa spirituală sau în oferirea de donaţii. Încă de la începuturi, exprimarea respectului şi a recunoştinţei faţă de meşteşugari este evidentă.


Contextele memorialului din glob.
Autorul memorialului este un membru al societăţii locale (preot, învăţător, istoric al locului). Înainte de montare are loc prezentarea publică a memorialului, citirea lui într-un cadru festiv. Pe lângă memorial, în globul turnului se mai plasează şi alte obiecte (bani, reviste, cărţi). Ridicarea globului şi montarea acestuia pe turn are loc într-un context festiv, de ceremonie religioasă (discursuri festive, predică, cântece, rugăciuni) şi în prezenţa unui număr mare de persoane. Memorialul rămâne în glob până la următoarea renovare, timp de vreo 60-120 de ani. În momentul în care un nou memorial este plasat în globul bisericii, memorialul anterior este depus în arhiva parohiei.



Bibliografie selectivă



BOTKA János: Dokumentumok a református templom toronygogbjában Tiszasason. Múzeumi Levelek 43-44. (198) /Szolnok/ 28-52.
DANKÓ Imre: A toronygombokról és a toronygombiratokról. In: DANKÓ Imre - KÜLLŐS Imola - MOLNÁR Ambrus (szerk.): Vallási néprajz V. Református Teológiai Doktorok Kollégiuma Egyházi Néprajzi Szekciója, Debrecen, 1991. 177-201.
DANKÓ Imre: A református toronygombok elhelyezésének szokásai és a toronygombiratok műfaji sajátosságai. In. BALÁZS Géza - CSOMA Zsigmond - JUNG Károly - NAGY Ilona - VEREBÉLYI Kincső (szerk.): Folklorisztika 2000-ben. Folklór - irodalom - szemiotika. Tanulmányok Voigt Vilmos 60. születésnapjára. I. Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, 2000. 284-308.
KESZEG Vilmos: Aranyosszéki gombiratok. Néprajzi Látóhatár IX. (2000) 3-4. 389-416.
KESZEG Vilmos: Erdélyi gombiratok. Református Szemle XCVI. (2003) 6. 642-667.
KESZEG Vilmos: Egy Hir adás a' Késő Maradékhoz. 17-20. századi erdélyi toronygombiratok. Mentor Könyvkiadó, Marosvásárhely, 2006.
KESZEG Vilmos: 17-20. századi erdélyi toronygombiratok: a lokális történelmek szerkezete és funkciója. In: BALÁZS Mihály - GÁBOR Csilla (szerk.): Emlékezet és devóció a régi magyar irodalomban. Egyetemi Műhely Kiadó, Kolozsvár, 2007. 71-108.
KESZEG Vilmos: A történelmi emlékezet alakzatai In: SZEMERKÉNYI Ágnes (szerk.): Folklór és történelem. Akadémiai Kiadó, Budapest, 2007. 18-43.
TAKÁCS Béla, dr.: 1982 A toronygomb. Reformátusok Lapja XXVI. (1982) 40. 3.



Discuţie


IMAGINI



INCLUDERE ÎNTR-O ALTĂ PAGINĂ