TRIMITE PRIN

Sámuel Szabó [variantă de nume: Sámuel F. Szabó] (16 mai 1829, Războieni-Cetate – 1 ianuarie 1905, Cluj)

Publicare: 2010-11-23
Autor: OLOSZ Katalin



Sámuel Szabó a fost profesor, culegător de folclor şi de etnografie, organizator de culegeri şi expoziţii. A lansat o mişcare pentru cercetarea tradiţiilor folclorice transilvănene în perioada timpurie a culegerilor de literatură populară şi este un precursor-pionier al cercetărilor maghiare de etnografie.


S-a născut în 16 mai 1829 la Războieni-Cetate, unde tatăl său a fost intendent. De la vârsta de şapte ani a studiat în cadrul Colegiului Bethlen din Aiud. În ultimii ani ai studiilor sale de şcoală medie, din banca şcolii a ajuns în vârtejul luptei pentru libertate. După o scurtă instrucţie de artilerie, din martie 1849 participă la luptele de autoapărare din Trei Scaune. După înăbuşirea luptei pentru libertate s-a ascuns la Gorneşti ca ucenic tâmplar. Între 1851-1856 era educator la familii nobile din Ungaria iar în lunile de iarnă frecventa cursurile de chimie, mineralogie şi botanică ale universităţii de la Pesta. Între 1856 şi 1858 a studiat la Heidelberg, Göttingen şi la Paris, timp în care a călătorit în întreaga Europă de Vest şi în Anglia. În 1857 a fost invitat să fie profesor la Colegiul reformat din Târgu-Mureş însă a ocupat acest post doar în 1858. La Târgu-Mureş a predat timp de zece ani, în principal materii de ştiinţe naturale, iar din 1864 şi istoria literaturii maghiare - primul curs de acest gen la şcoală. În anul 1866 îşi întemeiază o familie, o ia de soţie pe fiica lui Péter Nagy, ce va deveni mai târziu episcop reformat al Transilvaniei. Din anul 1868 a fost numit profesor titular al materiilor de ştiinţe naturale şi profesor înlocuitor de literatură în Colegiul reformat din Cluj. După ce a absolvit specialitatea de limbă şi literatură maghiară la universitatea din Cluj, din toamna anului 1883 până la intrarea la pensie în 1896, a activat exclusiv ca profesor de maghiară, tot în cadrul Colegiului reformat din Cluj. Ultimul an şi jumătate al vieţii sale şi l-a petrecut paralizat. A murit pe data de 1 ianuarie 1905.


Interesul său pentru literatura populară - cunoscând mişcarea de cules folclor a lui János Gáspár - s-a născut probabil la Colegiul de la Aiud. Este posibil ca acest interes să fi fost intensificat de mişcările vest-europene de literatură populară cu care a avut posibilitatea să se întâlnească pe parcursul studiilor sale în străinătate precum şi de legăturile sale de prietenie cu Pál Gyulai şi János Arany.


Din culegerea de folclor ale lui Sámuel Szabó abia cunoaştem ceva, mult mai semnificativă este însă activitatea sa de organizator şi conducător de culegeri, în urma căreia elevii din Târgu-Mureş şi din Cluj au adunat un uriaş corp de texte de literatură populară. Mişcarea de culegere de folclor a elevilor din Târgu-Mureş desfăşurată între 1862-1868 este deosebit de semnificativă: munca intensivă de cules ce s-a desfăşurat în perioada iniţială a culegerii literaturii populare maghiare din Transilvania a explorat Scaunul Mureşului, acea partea a Ţinutului Secuiesc a cărei literatură populară aproape că a fost omisă în totalitate din opera lui János Kriza, Vadrózsák [Flori de măceş] (1863). Activitatea de cules folclor din cadrul cercului de autoperfecţionare bazată pe voluntariat a fost condusă de către Sámuel Szabó în aşa fel încât să acopere toate speciile literaturii populare. Cu toate acestea, din cauza interesului sporit al epocii pentru baladele populare, această specie s-a situat şi în prim-planul atenţiei elevilor: colecţia care s-a păstrat doar fragmentar conţine cincizeci de balade populare şi cântece epice, între acestea şi piese considerate şi până astăzi invariante precum şi tipuri de balade rămase necunoscute până în prezent. La Cluj, doar timp de doi ani şcolari (între 1882-1884) a încercat să-i pună pe elevi la cules de folclor - de această dată în cadrul predării de maghiară şi concentrându-se asupra poveştilor populare. Ceea ce face semnificativă culegerea de folclor a elevilor din Cluj - ce conţine treizeci şi nouă de poveşti rămase necunoscute până în 2009 - este că aceasta conţine primele înregistrări privind corpul de poveşti al literaturii populare din Transilvania din afara Ţinutului Secuiesc: între acestea găsim primele poveşti populare din Ţara Călatei, Sălaj şi Câmpia Transilvaniei.


Atenţia lui Sámuel Szabó s-a extins şi asupra obiceiurilor populare. Ca temă de şcoală şi-a pus ca elevii din Târgu-Mureş să descrie numeroase obiceiuri populare legate de sărbătorile calendaristice, momentele importante din viaţa omului, de schimbul de mărfuri şi de ocaziile de muncă comună.


Ca precursor-pionier al cercetărilor etnografice, în anul 1864 a organizat o expoziţie de industrie casnică şi de etnografie la Târgu-Mureş, a cărei material l-a adunat într-o expediţie de şase săptămâni cu ajutorul a şapte elevi ai săi, pe baza unui ghid metodologic elaborat de către el însuşi. Instrucţiunea sa intitulată, Rövid utasítás [Scurtă instrucţiune] scrisă pentru informarea culegătorilor interesaţi de cunoaşterea patriei este o mărturie despre faptul că - pentru prima oară în istoria cercetării tradiţiilor populare maghiare - Sámuel Szabó a analizat cultura populară din perspectiva unităţii culturii materiale şi spirituale. În baza ghidului său, în anii '60 ai secolului XIX, mai mulţi intelectuali din Târgu-Mureş s-au ocupat de descrierea cu exigenţă etnografică a activităţilor care au asigurat traiul secuimii (legumicultura, căratul lemnelor, căratul apei minerale, arderea cărbunilor).


Activitatea lui Sámuel Szabó a fost aproape necunoscută până la sfârşitul secolului XX. Numele lui a fost păstrat în memorie de un scurt studiu al lui József Faragó precum şi de o duzină de balade populare publicate de către el în revista lui János Arany, Koszorú [Coroană], care au fost incluse şi în primul volum al Magyar Népköltési Gyűjtemény [Colecţia de Literatură Populară Maghiară] (1872). Moştenirea sa s-a pierdut, păstrându-se, din păcate, numai fragmente din culegerile elevilor săi. Din acestea este alcătuită ediţia critică sintetizată intitulată Erdélyi néphagyományok [Tradiţii Populare din Transilvania] din anul 2009.

 

Opere


Székely népköltemények. I-V. Koszorú I. (1863) I. félév 21. 481-486; II. (1864) I. félév 23. 547-550; II. (1864) I. félév 26. 614-615; II. (1864) II. félév 2. 40-43; III. (1865) I. félév 11. 257.
Rövid utasítás tájékozódásul, honismereti adatokat gyűjtők számára. Marosvásárhely, 1864.
Erdélyi néphagyományok. 1863-1884. SZABÓ Sámuel és gyűjtői körének szétszórt hagyatékát összegyűjtötte, szerkesztette, bevezető tanulmánnyal és jegyzetekkel közzéteszi OLOSZ Katalin. Európai Folklór Intézet-Mentor Kiadó, Budapest-Marosvásárhely, 2009.
 



Bibliografie selectivă



FARAGÓ József: A marosvásárhelyi diákok népköltészeti gyűjtőmunkája az 1860-as években. Igaz Szó IV. (1956) 7. 1038-1043. Ua. In: FARAGÓ József: Balladák földjén. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1977. 87-97.
OLOSZ Katalin: Magyartanítás és néprajzi tájékozódás. A marosvásárhelyi református kollégium diákjainak magyardolgozatai a múlt század hatvanas éveiből. Művelődés XLVI. (1994) 12. 41-42.
OLOSZ Katalin: Szabó Sámuel és a Vadrózsapör. Kriza János Néprajzi Társaság Évkönyve, 6. Kolozsvár, 1998. 7-26.
OLOSZ Katalin: Szabó Sámuel és diákjainak folklórgyűjtő mozgalma a XIX. század hatvanas éveiben. In: PÁL-ANTAL Sándor és SZABÓ Miklós (szerk.): Marosvásárhely történetéből. Mentor Kiadó, Marosvásárhely, 1999. 219-223.
OLOSZ Katalin: Szabó Sámuel, a nagyenyedi Bethlen Kollégium egykori diákkönyvtárosa. Erdélyi Múzeum LXIV. (2002) 1-2. 98-104.
OLOSZ Katalin: Egy kiállítás emlékképei. Kriza János Néprajzi Társaság, Kolozsvár, 2003.
OLOSZ Katalin: Korai adatfelvétel a népi kultúráról: Székelyföld, 1864. In: JANKOVICS József - NYERGES Judit (szerk.): Hatalom és Kultúra. Az V. Nemzetközi Hungarológiai Kongresszus (Jyväskylä, 2001. aug. 6-10.) előadásai. Budapest, 2004. I. 546-553.
OLOSZ Katalin: Ismeretlen népballada Szabó Sámuel diákgyűjtőinek hagyatékában. (Az ördögnek eladott leány). In: Kriza János Néprajzi Társaság Évkönyve 13. Kolozsvár, 2005. 48-60.
OLOSZ Katalin: Az erdélyi néphagyományok elfelejtett gyűjtője: Szabó Sámuel. In: SZABÓ Sámuel: Erdélyi néphagyományok. Sajtó alá rendezte OLOSZ Katalin. Európai Folklór Intézet-Mentor Kiadó, Budapest-Marosvásárhely, 2009. 15-129.
KESZEG Vilmos: Hagyományok és kontextusok. Tabula (Budapest), 2009. 12 (2) 305-312.



Discuţie


IMAGINI



INCLUDERE ÎNTR-O ALTĂ PAGINĂ