trimite prin


Cultivarea limbii
Publicare:  2010-11-26
Ultima actualizare:  2010-12-29
Autor:  MURÁDIN László

Este o mişcare orientată pentru ocrotirea şi dezvoltarea exprimării elevate, pentru cultul vorbirii frumoase, corecte în limba maghiară.

În Transilvania, cultivarea limbii în perioda interbelică a fost bazată pe activitatea societăţii Erdélyi Múzeum-Egyesület (Societatea Muzeul Ardelean), prin revista sa Erdélyi Múzeum. Iniţiatorul ei a fost Csűry Bálint, primul organizator György Lajos, îndrumătorul de specialitate Szabó T. Attila, iar publicistul ei versat Brüll Emmánuel. Fireşte, nu putem ignora nici activitatea celorlalte reviste sau ziare care s-au străduit să cultive conştiinţa lingvistică. Amintim aici activitatea lui Császár Károly în cadrul revistei „Pásztortűz", a lui Kacsó Sándor în „Brassói Lapok" şi a poetului Dsida Jenő în „Keleti Ùjság" care a scris articole de cultivare a limbii. Au publicat materiale în acest domeniu „Erdélyi Irodalmi Szemle", „Erdélyi Lapok", „Független Ùjság" sau revista „Erdélyi Iskola", redactată de către György Lajos şi Márton Áron. Această revistă, răspunzând nevoilor de cultivare a limbii în condiţiile vieţii minoritare, a editat - ca parte a seriei „Népművelési füzetek" (nr. 5) - îndreptarul practic lingvistic al lui Szabó T. Attila, intitulat: „A nyelvművelés időszerű kérdései" [Probleme actuale ale cultivării limbii].

Publicaţia „Brassói Lapok" şi redactorul ei, Kacsó Sándor, intuind aşteptările cititorilor, au satisfăcut în practica cotidiană necesitatea ocrotirii limbii. Sub egida cooperativei ÁGISZ au editat o cărticică din acest domeniu intitulată: „Anyanyelvünk" [Limba noastră maternă], precizând pe coperta din interior: „Anyanyelvünk. A helyes és tiszta magyarság kézikönyve. Idegen szavak szótára. Kosztolányi Dezső Nyelvőrének erdélyi kiadása. Az erdélyi részt szerkesztette Kacsó Sándor. Brassó 1934." [Limba noastră maternă. Manualul limbii maghiare corecte şi curate. Dicţionarul cuvintelor străine. Ediţia transilvană a „Nyelvőr" de Kosztolányi Lajos. Partea transilvană redactată de Kacsó Sándor. Braşov 1934.] Redactorul s-a exprimat în primul rând împotriva amestecului limbilor.

Ziarul „Keleti Ùjság" iniţiază în 1936 rubrica sa intitulată „Anyanyelvünkért" [Pentru linba noastră maternă]. Redactorul rubricii este Dsida Jenő, iar membrii Comisiei de cultivare a limbii sunt: Nyírő József şi Kristóf György. Au publicat scrieri semnate de către György Lajos, Kőrösi Sándor, Szabó T. Attila, precum şi de către Dengl János, Harsányi Zsolt, Kosztolányi Dezső, Laczkó Géza. Pentru ilustrarea viziunii lui Dsida, cităm din articolul lui intitulat A transylvan magyar szókincset fenyegető veszedelmek" [Pericolele care pândesc lexicul maghiar din Transilvania]: „Când protestăm împotriva faptului că unii amestecă cuvinte româneşti în vorba lor, departe e de noi orice gând care ar putea leza drepturile şi interesele limbii oficiale de stat. Credem că cetăţenii statului trebuie să vorbească limba statului, credem chiar că trebuie să o vorbească frumos...Cel care vorbeşte româneşte, să grăiască clar şi frumos româneşte. Dar cel care vorbeşte în ungureşte, să se exprime corect, curat ungureşte."

În cea de-a doua parte a anilor '40, continuitatea în domeniul cultivării limbii a fost asigurată de pregătirea şi priceperea lui Brüll Emmánuel (articolele sale au fost publicate în coloanele publicaţiilor: „Erdély", „Világosság", „Utunk", „Erdélyi Munkásnaptár"), dar după încetarea actvităţii lui, modelul cultivării limbii care a funcţionat până atunci, practic s-a destrămat. Cadrul organizatoric care a asigurat baza societăţii „EME" (Societatea Muzeul Ardelean) a încetat să mai funcţioneze, iar mişcarea şi-a pierdut susţinerea.
Primul semn al regrupării forţelor ştiinţifice capabile de cultivarea limbii a fost cartea lui Márton Gyula din anul 1952: „ĺrjunk, beszéljünk helyesen!" [Să scriem şi să vorbim corect!]. Cartea oferă informaţii sistematice, criticând în acelaşi timp argoul politic şi cuvinte, expresii din limbajul administrativ.

În teoria cultivării limbii, aduce idei noi Szabédi László, cel care s-a ocupat de această problemă şi într-un articol mai vechi, publicat în anul 1940: „Nyelvjavítás" [Corectarea limbii]. În anul 1952, aproape concomitent cu mişcarea „pozitivă" de cultivare a limbii iniţiată de către Lőrincze Lajos în Ungaria, Szabédi face cunoscute ideile sale în articolul intitulat: „Nyelvművelő feladataink" [Datoriile noastre privind cultivarea limbii]. Esenţa acestei concepţii este convingerea conform căreia cultivarea limbii nu este o problemă de lingvistică, ci una mai degrabă socială. Face distincţie între acţiunile de ocrotire a limbii (numite mai demult şi „corectarea limbii"), cu o arie mai îngustă, şi cultivarea limbii, în sens pozitiv mai larg, având drept sarcină „cercetarea, controlul şi orientarea limbajului comun". Pune accentul pe reliefarea importanţei învăţământului şcolar, a presei şi a radioului, de unde cei care vor să înveţe „îşi iau cunoştinţele de limbaj". În urma acestei luări de poziţie porneşte în diverse publicaţii („Előre" „Igazság", „Művelődés", „Vörös Zászló", „Dolgozó Nő", „Igaz Szó") şi o dată pe săptămână la radio Cluj acţiunea practică de cultivare a limbii, de regulă cu participarea membrilor Catedrei de lingvistică maghiară.

După un deceniu de tăcere impusă, începând din anul 1966, în presă au putut să apară din nou articole ce promovau cultivarea limbii. Devine cunoscută şi onorată activitatea asiduă a lui Murádin László şi Batha János. Pentru avântul nou în acest domeniu este exemplar numărul tematic de lingvistică al revistei „Korunk" din anul 1971. Un articol din acest număr prezintă activitatea de cultivare a limbii din anul 1967: în anul respectiv, cinci publicaţii au rubrici permanente în acest domeniu. Ele sunt: Csipegető [Spicuiri] („Utunk"), Anyanyelvünk [Limba maternă] („Előre"), Nyelművelés [Cultivarea limbii] („Igazság", „Brassói Lapok"), Nyelvi műveltség [Cultura lingvistică] („Művelődés"). Pe lângă acestea, Hargita şi Vörös Zászló au rubrici cvasipermanente. Publicaţiile „Korunk", „Igaz Szó", „Dolgozó Nő", „Tanügyi Ùjság", "Munkásélet", "Megyei Tükör", "Jóbarát", "Szabad Szó", „Falvak Doldozó Népe", „Vörös Lobogó" publică scrieri ale lingviştilor. Mai târziu şi revista „Ùj Élet" le consacră o rubrică permanentă. Într-un interval de cinci ani, între 1968-1972, au apărut 579 de scrieri semnate de 89 de autori. Printre autorii care publicau mai des articole de cultivare a limbii îi putem menţiona pe următorii: Bartha János, Bura László, B. Gergely Piroska, Gálffy Mózes, Cs. Gyímesi Éva, Komoróczy György, Márton Gyula, Murádin László, Nagy Kálmán, J. Nagy Mária, Szikszay Jenő, Teiszler Pál, Zsemlyei János.

Trebuie să menţionăm aici emisiunea săptămânală de cultivare a limbii, derulată în cadrul radio Târgu-Mureş, emisiune care aparţine şi ea acestei perioade faste - de până în anul 1980 - dominată de această preocupare.

Culegeri de studii şi articole de cultivare a limbii sunt volumele: „Anyanyelvünk művelése" [Cultivarea limbii materne], culegere de articole apărută în 1975; în acelaşi an Cs. Gyímesi Éva publică „Mindennapi nyelvünk" [Limba noastră cea de toate zilele], iar în 1977 apare „Szavak titka" [Secretul cuvintelor] de Murádin László. Ultima publicaţie din această perioadă de avânt este o culegere apărută în seria „Téka", dintre scrierile din acest domeniu ale lui Kosztolányi Dezső.

Avântul literaturii de cultivare a limbii este completat în mod firesc de o serie de alte publicaţii din domeniul lingvisticii, mai ales din domeniul stilisticii. La fel de importante sunt manualele de ortografie precum: „Helyesírási tájékoztató" [Îndreptar ortografic] (1969) şi „Magyar helyesírási szótár" [Dicţionar maghiar de ortografie] (1978). Gramatica descriptivă a lui Balogh Dezső - Gálffy Mózes - J. Nagy Mária, intitulată „A magyar nyelv kézikönyve" [Manual de limba maghiară] (1971), este importantă şi din punctul de vedere al cultivării limbii. O menţiune specială se cuvine, în această înşiruire, primelor trei volume ale studiilor editate din activitatea lui Szabó T. Attila: „Anyanyelvünk életéből" [Aspecte din viaţa limbii noastre materne] (1970); „A szó és az ember" [Cuvântul şi omul] (1971) şi „Nyelv és múlt" [Limbă şi istorie] (1972), volume în care sunt inserate şi articolele autorului de cultivare a limbii.

Tematica articolelor de cultivare a limbii cuprinde tot ce ţine de răspândirea de cunoştinţe pozitive în acest domeniu, sunt mai puţin prezente temele care abordează influenţele limbii române, limbajul amestecat. Articolul amintit din „Korunk" menţiona în acest context că „avem activitate de cultivare a limbii în general, dar nu avem - sau avem prea puţine - care să abordeze domeniul în special cu referinţe la realităţile din România ale limbii noastre materne, conform situaţiei în care ne aflăm." Această stare este motivată de cauze independente de voinţa lingviştilor. Problema luptei împotriva interferenţei limbii române era o temă tabu. Limba română - conform poziţiei oficiale - nu era considerată „limbă străină" pentru maghiarii din România. Iar dacă nu este o limbă străină, atunci nu trebuie - mai mult, e interzis - să lupţi impotriva înfluenţelor ei, de preferat fiind cultivarea biligvismului, iar mai târziu chiar schimbarea limbii. Cu toate acestea, din când în când se ridica problema necesităţii luptei împotriva influenţei limbii române: Kékedy László abordează tema într-unul din articolele sale din „Korunk". Ca urmare, porneşte în această revistă o rubrică de cultivare a limbii (Szabó Ilona: Kell a törődés... [Trebuie să ne preocupe...]), dar aici se vorbeşte doar voalat despre influenţa limbii române asupra lexicului, analiza concentrându-se doar asupra expresiilor ce oglindesc acest fapt.

După această perioadă de avânt, în anii '80 a scăzut numărul scrierilor care abordează tematica cultivării limbii. Doar câteva organe de presă mai păstrează rubricile respective: „Igazság" (Murádin László), „Vörös Zászló" (Bartha János), „Dolgozó Nő" (J. Nagy Mária), „Hargita" (Komoróczy György), „Ùj Élet" şi „Fáklya" (Dánielisz Endre). Se răresc şi publicaţiile lingvistice, au apărut doar trei lucrări în domeniul cultivării limbii: „Nyelművelés a líceumban" [Cultivarea limbii în liceu] (1980) de Balázs László; „Élő nyelvünk" [Viaţa limbii noastre] (1982) de Bura László şi „Szavak színeváltozása" [Evoluţia cuvintelor] (1983) de Murádin László. Dezvoltarea culturii limbajului a fost impulsionată de apariţia a trei volume noi din studiile alese ale lui Szabó T. Attila.

După schimbarea regimului, ziarele judeţene îşi păstrează rubricile permanente de cultivare a limbii: „Szabadság" din Cluj, „Hargita Népe" din Miercurea Ciuc, „Népújság" din Târgu-Mureş, „Friss Ùjság" din Satu Mare, „Fáklya" din Oradea şi „Nyugati Jelen" din Arad. Mai mulţi autori alcătuiesc volume din articolele apărute în ziare: Komoróczy György: „Magyar szavak nyomában" [Pe urmele cuvintelor maghiare] (1994) ; „Édes Anyanyelvünk" [Limba noastră maternă] (2009); Dánielisz Endre: „És áhítattal ejtsétek a szót" [Şi rostiţi cu evlavie cuvântul] (1997); Brauch Magda: „Magyarról magyarra" [Dim maghiară în maghiară] (2001); Murádin László: „Ki volt az a bizonyos Deákné?" [Cine a fost aceea Deákné?] (2003) şi „Mitől szép egy szó?" [Ce anume face cuvântul să fie frumos?] (2006).


Bibliografie selectivă
Murádin László: Nyelvművelésünk új lendülete Korunk 1971/10. - Anyanyelvünk művelése. 24 szerző 70 cikke. Összeállította Gálffy Mózes és Murádin László. 1975. - Péntek János: Lehet-e művelni a nyelvet? Korunk 1985/1. - Éder Zoltán: Az erdélyi magyar nyelvművelésről. Magyar Nyelvőr 1989/2. - Zsemlyei János: A nyelvművelő Dsida Jenő. Benkő Loránd Emlékkönyv, Bp. 1991.