Ultima actualizare: 2011-02-14
Autor: Bara Júlia
Cod: BN-II-a-A-01640.01.
Datare: începutul secolului al XVI-lea; modificări şi renovări mai importante: sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX.
Comuna Crainimăt (Királynémeti, Bayersdorf) se află în judeţul Bistriţa-Năsăud, pe drumul dintre Dej şi Bistriţa, pe malul drept al râului Şieu. Prima atestare documentară a localităţii o găsim într-un document al papei Urban al IV-lea din 1264, în care tânărului rege Ştefan, fiul lui Béla al IV-lea, îi porunceşte restituirea moşiilor confiscate de la regina Maria, printre aceste moşii fiind menţionat şi satul Crainimăt („Querali”).
În registrele dijmelor papale din anii 1332–1336 numele localităţii apare sub forma de Bavarica, villa Nemty, iar ca plătitor al dijmei este amintit parohul Petru. Denumirea latină şi germană a localităţii (Beyersdorf, Baierdorf – sat bavarez) sugerează prezenţa populaţiei de origine germană, venită şi aşezată aici încă la sfârşitul secolului al XII-lea din partea estică al Germaniei. Conform surselor documentare, acest sat, denumit după etnia locuitorilor, în 1402 este centrul decanatului din zonă (decanatus Kyralia).
Biserica de azi a satului a fost construită la începutul secolului al XVI-lea, datare bazată, printre altele, pe forma tabernacolului aflat în corul bisericii, având un ancadrament specific goticului târziu, asemănător stilistic cu ancadramentul tabernacolului din biserica reformată din Arcalia datată în anul 1524. Faţadele şi amenajarea interioară a monumentului sunt rezultatele unei ample intervenţii de factură istoricizantă (neoromanică) efectuată la sfârşitul secolului al XIX-lea. În urma acestor lucrări de refacere nava a fost reboltită, şi ferestrele sale au fost înlocuite cu ferestre mai late, cu închideri semicirculare, iar pe laturile sale nordice, vestice şi sudice a fost amenajată o tribună. Tot din această perioadă datează bolta corului, ridicată peste consolele gotice ale bolţi originale, ornamentele specifice stilului neoromanic ale faţadei vestice şi înzidirea portalului de vest.
Zidul de incintă care înconjoară biserica şi turnul clopotniţă situată pe latura ei nordică – în afară ultimului etaj, care a fost înălţată în 1838 – au fost construite de asemenea la începutul secolului al XVI-lea.
Biserica orientată est-vest este de tip sală, şi se situează la marginea de sud a satului, pe terasa unui deal. Nava dreptunghiulară este mai lată decât corul, iar latura ei nordică şi sudică este sprijinită de câte 3 contraforturi. Corul cu închidere poligonală formată din cinci laturi ale octogonului este compus din două travee, ranforsate în exterior de patru contraforturi de colţ. Pe latura nordică a corului se află o sacristie cu plan dreptunghiular.
Biserica este înconjurată de un zid de incintă din piatră de grosime şi înălţime variabilă şi cu plan neregulat, care pe latura ei vestică şi sud-vestică este întărit cu contraforturi. Pe latura de nord, dinspre sat, a zidului de incintă se înalţă un turn de poartă de plan pătrat şi cu trei etaje, prevăzut cu un coif acoperit cu tablă zincată. Suprafaţa turnului este articulată orizontal prin brâuri. Primele două nivele ale turnului sunt medievale şi au fost construite din piatră, iar nivelul superior are zidărie de cărămidă. Pereţii sunt acoperiţi cu tencuială şi sunt decoraţi cu bosaje de colţ pictate. Accesul în incinta bisericii se face prin portalurile gotice aflate în axa laturii nordice şi sudice a turnului. Ancadramentul porţii nordice este încheiat în arc frânt, cu iar cea de pe latura sudică, dinspre biserică, are ancadrament profilat, cu închidere semicirculară. Parterul turnului este acoperit cu boltă în cruce sprijinită pe ogive. Cele două nivele inferioare ale turnului sunt străpunse de ferestre înguste cu închidere dreptunghiulară şi semicirculară, cu ancadramente de piatră de la începutul secolului al XVI-lea. Clopotul aşezat la ultimul nivel al turnului, articulat cu ferestre cu închidere semicirculară, a fost turnat în atelierul lui Ioan şi Daniel Andráschofski din Cluj, în anul 1838, după cum ne dezvăluie inscripţia sa.
Trecând prin gangul porţii ne întâmpină faţada nordică a bisericii. Zidurile nordice şi sudice ale navei sunt articulate cu câte 3 ferestre de mărime mai mare, cu închidere semicirculară şi flancate de contraforturi. În axa centrală a faţadei nordice se află poarta principală de intrare, cu închidere dreptunghiulară. Pe contrafortul alipit de zidul nord-vestic al corului se poate citi inscripţia „A.B. 1547”.
În axa centrală a faţadei vestice se află un portal înzidit, cu ancadrament cu închidere dreptunghiulară surmontată de o fereastră cu închidere semicirculară, fiind încoronat de un fronton triunghiular încheiat la partea superioară, sub cornişă, într-un şir de arcuri de factură neoromanică, şi penetrat de o fereastră circulară.
Peretele sudic şi sud-estic al corului este articulat de trei ferestre bipartite, încheiate în arc frânt şi decorate cu muluri simple trilobate şi de cinci contraforturi, iar la nord i se alătură sacristia acoperită cu acoperiş într-o singură apă.
Nava bisericii este compusă din trei travee, şi este acoperită cu bolţi în cruce cu muchii, despărţite de arcuri dublou. Pe latura nordică, vestică şi sudică a navei a fost amenajată o tribună sprijinită pe partea vestică de doi stâlpi de piatră cu capiteluri neoromanice şi de console de piatră pe cele două laturi longitudinale.
Cele două travee ale corului se sprijină pe console cilindrice de cca. 80 de centimetrii. Accesul în sacristia acoperită cu boltă semicilindrică se face prin uşa aflată pe partea nordică a corului. În vecinătatea acestei uşi, în spatele iconostasului, este amplasată un tabernacol gotic târziu cu deschidere semicirculară, articulată cu baghete încrucişate, care deasupra nişei formează un arc în acoladă decorată cu motive de crengi stilizate, specifice goticului târziu. Câmpul aflat deasupra frontonului este decorat cu rozete.
După Hermann Fabini, odinioară biserica a fost înzestrată cu un altar baroc, bogat decorat cu diferite statui de sfinţi şi îngeri, volute, vrejuri baroce, cu triunghiul Sfintei Treimi şi coloane geminate. Tabloul predelei înfăţişa Cina cea de taină, iar panoul central scena Răstignirii. Pe spatele altarului se afla următoarea inscripţie: „Pictum AD 1761 d. 29. Septemb. Sub Pastoratu P.D.D. Mich. Gross, Georg Hanik, Martin Mössel, aeditui”. Fabini pomeneşte şi de piatra funerară a lui Casparus Hanek din 1763, care nu s-a păstrat până în zilele noastre.
Orga de odinioară a bisericii era construită în 1874 în atelierul din Sibiu al constructorului Wilhelm Hörbiger, şi a fost cumpărată în 1988 de comunitatea catolică a bisericii Sfântul Iosif din localitatea Sfântu Gheorghe.
Entz Géza, Erdély építészete a 14–16. században, Kolozsvár, 1996, pp. 189, 276.
Fabini, Hermann, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, I. Hermannstadt, 1999, pp. 39–40.
Fabini, Hermann, Universul cetăţilor bisericeşti din Transilvania, Sibiu, 2009, pp. 258–259, II/F3.a–b.
Györffy György, Az Árpád-kori Magyarország történeti földrajza, I, Budapest, 1987, p. 562.
Popa, Corina, Biserici sală gotice în nordul Transilvaniei, In: Pagini de veche artă românească, IV, Bucureşti, 1981, pp. 18–19. I. 5.
Popa, Corina, Tabernacole gotice tîrzii din zona Bistriţei, In: Buletinul Monumentelor Istorice, 1970/1.
Taguri
Crainimăt