trimite prin


Colegiul Unitarian János Zsigmond, Cluj-Napoca
Publicare:  2012-09-18
Ultima actualizare:  2012-09-20
Autor:  Mihály Melinda
Date despre monument
Adresa: b-dul 21 Decembrie nr. 9.
Cod: CJ-II-m-B-07250
Datare: 1901

Date istorice

Clădirea ce adăposteşte azi birourile centrale ale episcopiei unitariene şi instituţia clujeană de învăţământ a bisericii se află pe latura de nord a bulevardului 21 Decembrie 1989. Edificiul de dimensiuni impozante este delimitat dinspre vest de biserica unitariană, iar dinspre est, nord şi sud de către străzile F. J. Curie, str. Brassai şi bulevardul 21 Decembrie 1989. Precedentul clădirii, vechiul colegiu unitarian construit la începutul secolului al XIX-lea se află deasemenea pe latura de nord al bulevardului, fiind delimitat dinspre est de strada Dávid Ferenc. La sfârşitul secolului colegiul a fost nevoit să apeleze la subvenţia financiar al statului, condiţionată de introducerea programei şcolare de stat şi modernizarea interioarelor instituţiei.

 

 

Cu ocazia acordării subvenţiei şi a efectuării unor controale de rutină au fost făcute obiecţii la adresa colegiului în privinţa mobilierului învechit şi a numărului mare de elevi. S-a pus deasemenea şi problema amplificării edificiului, iar apoi, începând din anul 1894 a fost lansată şi ideea construirii unei noi clădiri. În acest scop biserica unitariană a cumpărat cele nouă parcele cu case aflate la est de biserică, printre care se aflau şi câteva case renascentiste din secolele XVI–XVII, dintre cera cele mai cunoscute erau casa lui Petrus Daumen şi al lui Mathias Roth. Cu realizarea proiectului noului colegiu l-au însărcinat pe arhitectul-şef al oraşului, fostul elev al colegiului unitarian, Lajos Pákei. Pákei a proiectat o clădirea impozantă eclectică, decorată cu elemente clasice, urne şi statui antice. Colegiul nou a fost construit într-un ritm rapid, demolarea caselor de pe parcelele cumpărate fiind începută în anul 1899, iar noua clădirea fiind predată de către executantul Károly Reményik în anul 1901, fiind dotată cu apă curentă şi cu încălzire centrală. În dreptul faţadei de est a clădirii înfiinţat o nouă stradă, în direcţia Grădiniţei Fröbel. În anul 1899, cu ocazia schimbării numelor de străzi clujene, majoritatea străzilor care delimitează colegiul au primit denumiri noi, legate de personalităţi marcante ale bisericii unitariene. Noua străduţă a primit denumirea de strada Mózes Berde (azi str. F. J. Curie), strada din spatele colegiului a devenit strada Brassai, iar cea din faţa colegiului a primit denumirea de strada Kossuth Lajos (azi b-dul 21 Decembrie 1989). În noua instituţie de învăţământ a fost amenajată la parter locuinţa şi biroul directorului, o sală de sport, săli de clasă şi două locuinţe de închirit, cu câte trei camere. La etajul întâi se înşirau sălile de clase, sala festivă, două laboratoare, două săli de clasă ale ale teologiei şi biblioteca alcătuită din 50000 de volume. La etajul al doilea au fost amplasate două locuinţe pentru profesori, două dormitoare, două săli de studiu, o sală de muzică, o sală pentru desen, iar la etajul al treilea, de suprafaţă mai redusă erau dormitoare şi locuinţa profesorului supraveghetor. În demisol a fost amenajată cantina şi spaţiile cu diferite funcţii economice. În aceeaşi clădire, la etajul întâi au fost amplasate birourile centrale ale episcopiei unitariene, sala de primire şi de consiliu a episcopului. Tavanul casetat al sălii festive a fost realizat de către sculptorul Erminio Tessitori, pereţii fiind decoraţi cu reliefuri relizate de Kozma Erzsi.

 

În timpul primului război mondial clădirea colegiului a devenit spital militar. Edificiul a suferit mari distrugeri, iar reparaţiile au evoluat foarte lent, treptat. Începând din anul 1911 a fost înfiinţată în clădire o şcoală unitariană de fete. În anul 1948 clădirea a fost naţionalizată, devenind în acelaşi timp şcoală de stat pentru băieţi. Timp de mai mulţi ani a purtat denumirea de Şcoala nr. 7, începând din anul 1957 a preluat numele de Brassai Sámuel, iar apoi din anul 1977 funcţionând ca liceu industrial. De la începutul anului 1990 îşi începe aici activitatea Liceul Teoretic Brassai Sámuel, care, începând din anul 1993 funcţionează în clădire paralel cu Colegiul Unitarian János Zsigmond. În anul 2010 clădirea revenit bisericii unitariene, adăpostind azi următoarele instituţii: Colegiul Unitarian János Zsigmond, grădiniţa unitariană şi birourile centrale ale episcopieie unitariene.


Descrierea edificiului

Edificiul este construit pe un plan dreptunghiular, cu patru aripi ce înconjoară curtea interioară, faţada principală fiind spre bulevardul 21 Decembrie 1989. Faţada principală este articulată cu o bază înaltă, profilată, străpunsă de golurile subsolului, o friză între etajele superioare, decorată cu medalioane şi ghirlande de flori şi o cornişă profilată, susţinută de un şir de console decorate cu frunze de acant. Suprafaţa parterului este tratată în rustica, etajele având suprafeţe plane. Articularea verticală a faţadei principale este asigurată prin două rezalite de colţ de câte o axă şi un rezalit central, cu cinci axe de goluri. Toate cele trei rezalite sunt încoronate de atici decorate de câte un şir de baluştrii, etajele superioare ale rezalitelor fiind articulate de pilaştrii de înălţimea a două etaje, cu capitele compozite, rezalitul central fiind încoronat de un fronton triunghiular. În axele frontonului rezalitul central este articulat cu semicoloane. Ferestrele de la primul etaj a rezalitelor de colţ sunt flancate de nişe cu închidere semicirculară, decorate cu rocaille-uri, ferestrele de la etajul al doilea fiind flancate de panouri dreptunghiulare. Ferestrele de la parter sunt dreptunghiulare, cele de la primul etaj au închidere semicirculară, cu chenare din tencuială, ferestrele de la etajul al doilea sunt simple, dreptunghiulare, fără chenare. În axa centrală a parterului se deschide intrarea clădirii, încoronată de un fronton triunghiular, încadrată fiind de o pereche de pilaştrii cu capitele dorice, aşezate pe postamente înalte, decorate cu panouri adâncite. În friza chenarului se află inscripţia musis et virtutibus (Ştiinţei şi virtuţilor).

 

Articularea faţadelor laterale şi a celei din spate este identică cu articularea faţadei principale. Rezalitele centrale ale faţadelor laterale au opt axe, fiind articulate doar de pilaştrii. Rezalitele de colţ ale faţadei dinspre str. Brassai au câte două axe, articulate de pilaştrii, rezalitul central având nouă axe, suprafaaţa faţadei fiind articulată de ferestre şi de bosajul de la colţuri. În axa centrală a parterului se deschide o poartă carosabilă, cu închidere semicirculară, ce conduce printr-un gang îngust spre curtea interioarăa imobilului. Poarta este flancată de câte o nişă cu închidere semicirculară, toate aceste elemente fiind încadrate de o pereche de pilaştrii dorici care susţin un antablament clasic, compus dintr-o arhitravă înaltă şi o cornişă profilată. Faţadele dinspre curte sunt articulate de o baza înaltă, străpunsă de şirul golurilor de aerisire ale subsolului, de două brâuri profilate şi de o cornişă profilată, suprafaţa parterului fiind striată orizontal, iar cea a etajului fiind plană. Dintre faţadele dinspre curte cea mai accentuată este faţada aripii principale, fiind articulată de un rezalit central cu cinci axe. Cele trei axe ale rezalitului ies deasemenea din planul rezalitului într-un al doilea rezalit. Faţadele dinspre curte sunt străpunse la subsol, parter, la etajul al doilea şi al treilea de ferestre dreptunghiulare, iar la primul etaj de ferestre cu închidere semicirculară, având chenare din tencuială. Etajul al doilea şi al treilea al rezalitului este articulat de pilaştrii cu baze înalte şi capiteluri compozite, pilaştrii având înălţimea a două etaje, ferestrele rezalitului fiind la ambele nivele dreptunghiulare. Deasupra ferestrelor faţada este decorată cu un panou adâncit circular, flancat de câte un panou dreptunghiular. Pe faţadele dinspre curte se deschid trei porţi, poarta pietonală ce conduce spre casa scărilor a aripii principale, o poartă pietonală ce duce spre sălile aripii de est respectiv poarta carosabilă a aripii de nord. Poarta de sud este dreptunghiuală, prevăzută cu o cornişă profilată. Poarta de nord are închidere semicirculară, încadrată de lesene tratate în rustica şi o cornişă profilată. Intrarea aripii de est este prevăzută cu ancadramentul din calcar al vechiului colegiu, decorat cu rozete şi cu inscripţia musis et virtutibus / MDCCCVI / Communitas unitariorum reaedificavit. Într-o încăpere din aripa de nord se află portalul casei lui Petrus Daumen din anul 1595.

 

Aripa principală a clădirii adăposteşte birourile şi sălile de clasă grupate în două caturi, aripile laterale fiind compuse din câte un coridor de acces din care se deschide şirul sălilor de clasă. În aripa principală, în axa centrală a parterului se află holul intrării, care comunică cu casa scărilor ce conduce spre birourile centrale ale episcopiei, spre sala de consiliu, sala festivă şi spre sălile de clasă. Pereţii holului şi a casei scărilor sunt decoraţi cu pilaştrii dorici, care sprijină cornişe profilate, cornişa din hol fiind accentuată şi cu şir de ghirlande, atârnate sub cornişă. În câmpurile delimitate de pilaştrii în hol se află plăci comemorative din marmură neagră, încadrată de chenare din tencuială, cu inscripţii referitoare la circumstanţele construirii clădirii. În cele mai accentuate puncte ale holului se află bustul a doi mari personalităţi unitarieni, al lui Mózes Berde, recunoscut pentri sprijinirea financiară a instituţiei, şi al lui polihistorului Sámuel Brassai, primul director al colegiului. Busturile sunt aşezate pe socluri înalte, încadrate de câte un fundal arhitectonic, realizat din marmură albă de Carrara. Scările holului şi a casei de scări sunt prevăzute cu pervazuri decorate cu motive geometrice perforate, pervazurile fiind decorate în punctele de cotitură cu urne antichizante din piatră. Câmpurile delimitate de pilaştrii dorici din casa scărilor sunt decorate cu panouri dreptunghiulare goale.

 

Clădirea colegiului este un imobil monumental, care poartă toate caracteristicile arhitecturii lui Lajos Pákei, cum ar fi faţadele eclectice, dominate de detalii antichizante şi neorenascentiste, articulate de frontoane triunghiulare, susţinute de semicoolane şi suprafeţele interioare, articulate de pilaştrii dorici, precum pervazurile scărilor interioare, decorate cu motive traforate geometrice şi urne antichizante. Acest aspect puternic antichizant ar fi fost accentuat conform proiectului iniţial de sculpturile şi urnele, proiectate pe faţada principală, care n-au fost executate din motive financiare.


Bibliografie selectivă

Dr. Boros György, A kolozsvári Unitárius Kollégium írásban és képekben, Kolozsvár, 1901.
Benczédi Gergely, A kolozsvári Unitárius Kollégium vázlatos története, A kolozsvári Unitárius Kollégium Értesítője az 1900–1901. iskolai évről, III – LXXVI.
Gaal György: Magyarok utcája. A kolozsvári egykori Bel- és Külmagyar utcák telkei, házai, lakói. Kolozsvár, 1995. 41-42.
Gaal György: A kolozsvári unitárius kollégium építéstörténete. In: Keresztény Magvető 2001/3-4.
Lőwy Daniel, Demeter János, Asztalos Lajos: Kőbe írt Kolozsvár. Kolozsvár 1996. 59-61.
Murádin-Bayer Katalin: Pákei Lajos kéziratos önéletírása. Pavilon, 8. 1993. 42-49.
Vais Gheorghe: Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918). Cluj-Napoca 2009. 97-98.

Taguri

, şcoală, colegiu, unitarian,