listare

trimite prin

Catedrala romano-catolică, Satu Mare
Ultima actualizare:  2010-06-01
Autor:  Bara Júlia
Tradus de:  Éva Dezső



Date despre monument
Adresa: Piaţa Libertăţii nr. 24
Cod: SM-II-m-A-05225
Datare: 1830–1837

Date istorice

Perioada construirii: 1830-1837 (cu înglobarea corului bisericii parohiale baroce din 1786-1798); intervenţii mai importante: 1904, 1944-1961.

 

Pe amplasamentul catedralei romano-catolice a existat o biserică parohială barocă, construită în perioada 1768-1798. Reconstruirea şi extinderea bisericii parohiale a devenit necesară în 1804, datorită înfiinţării noii episcopii de Satu Mare. Lucrările de transformare au început pe vremea primului episcop, baronul István Fischer (1804-1807), cu lărgirea corului. În perioada următoare, a episcopului Péter Klobusiczky (1807-1821), s-a anexat câte o sacristie la peretele nordic, respectiv sudic al corului extins, deasupra cărora s-a construit câte un oratoriu. Josef Bittheuser, arhitectul domeniilor familiei Károlyi a imortalizat acest stadiu al bisericii într-un releveu al planului şi al faţadei principale a edificiului. Tot el a elaborat şi un proiect cu propuneri de transformare, care însă nu s-a executat.
Catedrala nouă în stil neoclasicist, înglobând şi corul baroc s-a realizat în timpul episcopului János Hám (1827-1857). Lucrările de construire au început în jurul anului 1830, şi s-au finalizat în 1837. În ciuda faptului că nu s-au păstrat documente concrete referitoare la edificarea catedralei, unii specialişti consideră că este vorba de opera arhitectului József Hild, datorită analogiei cu catedrala sa din Eger (Ungaria), având un spaţiu central acoperit cu o cupolă, respectiv faţada principală cu colonadă şi două turnuri.

 

 

Deşi în lipsa izvoarelor nu se cunoaşte persoana arhitectului proiectant, nu se poate exclude nici posibilitatea ca autorul catedralei să fie arhitectul József Hild. Pe lângă analogiile stilistice, trebuie menţionat şi faptul, că episcopul comanditar a avut relaţii strânse cu episcopia de Eger (şi-a terminat studiile teologice la Eger, mai târziu a devenit dascăl la seminarul teologic de aici, iar înaintea numirii sale în funcţia de episcop a fost canonic de Eger), astfel este de la sine înţeles că a putut urmării construirea grandioasei catedrale proiectate de József Hild, care a supravegheat şi lucrările de execuţie pe toată durata lor. Deoarece construcţiile de la Eger (1831-1837) au fost contemporane cu cele de la Satu Mare, iar catedrala de la Satu Mare fiind mai modestă, de dimensiuni mai reduse, se poate presupune că autorul proiectului a fost o persoană care a cunoscut foarte bine proiectul catedralei din Eger. Nu se poate exclude nici activitatea unui antreprenor episcopal, care din încredinţare episcopală, în perioada 1830-1850 a realizat la Satu Mare o serie de construcţii în spiritul stilului neoclasicist (mănăstirea, biserica şi spitalul maicilor misericordieni, casa scării principale, capela şi sala festivă a palatului episcopal, respectiv capela din cimitir).

 

În decursul secolului XX. catedrala a fost renovată în repetate rânduri. Spaţiul interior a fost reabilitat şi repictat în 1904 cu ocazia centenarului înfiinţării episcopiei de Satu Mare. Avariile suferite în cursul celui de-al doilea război mondial au fost reparate până în anul 1961. La începutul anilor optzeci, faţadele catedralei au fost retencuite, iar în anii nouăzeci s-au efectuat reparaţii interioare.


Descrierea edificiului

Catedrala romano-catolică, amplasată pe latura estică a Pieţei Libertăţii în vecinătatea palatului episcopal din str. 1 Decembrie 1918 este cea mai importantă clădire a centrului oraşului Satu Mare.
Biserica tip bazilică, orientată est-vest are trei nave şi un cor alungit spre est, cu închidere semicirculară. La peretele nordic, respectiv sudic al corului s-a anexat câte o sacristie cu oratoriu la etaj. Traveea centrală a navei principale constituită din trei travee este acoperită cu o cupolă grandioasă pe pandantivi şi tambur, susţinută de stâlpi adosaţi îngemănaţi. Sub cele două turnuri vestice se află câte o capelă de plan pătrat, iar deasupra spaţiului intrării cuprins între turnuri este amplasată tribuna orgii.
Aspectul exterior al catedralei este determinată de faţada principală cu efect monumental. În partea centrală a faţadei principale se află un portic de mari dimensiuni, cu şase coloane, antablament şi timpan triunghiular, proeminent faţadei. De o parte şi alta a porticului se ridică turnurile paralelipipedice. Peste ultimul nivel al turnurilor sunt terase delimitate cu balustradă din grilaj metalic decorativ, din care se ridică câte un corp cilindric acoperit cu cupolă învelită cu tablă.

 

Volumetria greoaie a faţadei principale este înviorată de prezenţa unor relifuri şi statui. Timpanul, care încheie colonada cu capiteluri corintice este decorat cu figura alegorică a Credinţei, reprezentată ca femeie între nori, ţinând în mâini o cruce şi un potir. Aticul din spatele timpanului este încoronat de trei statui: în poziţie centrală este figura Mântuitorului, pe partea dreaptă Sfântul Petru, iar pe partea stângă Sfântul Apostol Pavel. La parterul turnurilor, în nişele cu închidere semicirculară sunt amplasate statuile sfinţilor regi maghiari: Sfântul Ştefan şi Sfântul Ladislau. Plastica ronde bosse este completată de basoreliefurile panourilor dreptunghiulare alungite ale peretelui faţadei principale, reprezentând cherubi şi ghirlande vegetale.

 

Faţadele laterale sunt alcătuite din volume masive, pereţii cupolei şi a navelor laterale sunt penetrate de ferestre semicirculare şi ritmate de lesene dispuse echidistant. Faţadele sacristiilor cuprind câte o intrare secundară dreptunghiulară, marcate de câte un portic format din pereche de coloane, antablament şi timpan triunghiular.

 

Spaţiul interior al bisericii este înzestrat cu o pictură decorativă şi fresce cu cu reprezentări ale unor scene biblice. Pe partea superioară a corului se află pictura profesorului de desen sătmărean Károly Majoros de la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu scena Înălţării Domnului.

 

Cupola a fost decorată în 1836 de către János Riedler; pictura centrală îl reprezintă pe Isus în templu la vârsta de 12 ani, iar în pandantivi sunt figurile celor patru evanghelişti. Pictura murală a cupolei a fost restaurată în 1904 de Tamás Scheuchl, când grupul de preoţi şi învăţaţi din jurul copilului Isus a fost completat cu portretele episcopilor János Hám şi Gyula Meszlényi.

 

Traveea de boltă aflată deasupra tribunei este decorată cu reprezentarea Patrona Hungariae, în care apare figura încoronată a Fecioarei Maria tronând peste nori, ţinând în dreapta Pruncul Isus, iar în stânga un sceptru. Personajele principale sunt înconjurate de îngeri purtând potir, cădelniţă sau rugându-se. Un înger întinde macheta catedralei spre a fi ocrotită de Maica Domnului. Conform inscripţiei din mâna îngerului, pictura s-a realizat în 1904 cu ocazia centenarului înfiinţării episcopiei de Satu Mare. Tamás Scheuchl, a înconjurat compoziţia cu patru medalioane, cu reprezentare unor sfinte ale casei regale Arpadiene (Margareta, Elisabeta, Gizella, Kunigunda).

 

Sunt de remarcat picturile deasupra intrărilor în sacristii, respectiv cele din apropierea capelelor vestice, pictate de Gyula Tóth (1891-1970). Aceste picturi reprezintă scenele Bunavestire, Naşterea lui Isus, Refugiul în Egipt şi Sfânta Familie.

 

Parte importantă a spaţiului interior al catedralei este corul alungit. Pictura altarului principal a fost realizat în 1837 de către un membru al familiei de pictori Pesky (Peschky) din Pesta, şi reprezintă scena Înălţarării Domnului. Construcţia din marmură a altarului principal are caracter neoclasicist, şi se compune din coloane, cornişe şi sculpturi (dintre care cele mai însemnate sunt cele laterale reprezentându-l pe Sfântul Petru şi Sfântul Pavel), iar sub baldachinul susţinut de coloane îngemănate cu capiteluri corintice se află tabernacolul cu uşă aurită, decorată cu un medalion central în tehnică de smalţ cu reprezentarea lui Hristos Întronat, flacat de figura sfinţilor apostoli Petru şi Pavel.

 

Lângă peretele sudic şi nordic al corului se găseşte câte o strană canonică, confecţionată din lemn de cireş. Spătarul acestora este articulat de colonete îngemănate cu capiteluri corintice, susţinând o cornişă, deasupra cărora sunt picturi de formă ovală, încadrate de urne şi vrejuri şerpuinde. Sunt decorate în mod asemănător şi confesionalele amplasate în navele laterale.

 

Altarele laterale din vecinătatea stranelor canonice sunt construcţii cu marmură gri, tablourile acestora, reprezentându-l pe regele Sfântul Ştefan şi Sfântul Ioan Evanghelistul, au fost pictate la sfârşitul secolului al XIX-lea de amintitul Károly Majoros.

 

Tot în cor este amplasat şi cristelniţa bisericii. Peste bazinul confecţionat din marmură, se ridică un basorelief din stuc aurit cu figurile lui Isus şi a Sfântului Ioan Botezătorul, având deasupra lor simbolul Sfântului Duh în chip de porumbel cuprins de raze.

 

În navă, de partea nordică a arcului de triumf este ataşat amvonul catedralei, cu parapetul decorat cu relieful cu scena care apare şi în cupolă, Isus în templu la vârsta de 12 ani. Picturile altarelor navelor laterale îl reprezintă pe Sântul Ioan din Nepomuk, respectiv Sfântul Alois. Pe laturile spaţiului central se află câte un altar baroc târziu cu reprezentările Sfânta Cruce şi Pieta.

 

La parterul turnurilor vestice s-au amenajat capele. Capela de sub turnul sudic datează din 1837, şi este dedicată Fecioarei Maria de Lourdes. Cea de sub turnul nordic este mult mai recentă, inaugurată în 1960 pentru cinstirea Sfântului Anton de Padova. Deasupra acestor capele şi a intrării principale se întinde galeria orgii. Orga confecţionată de firma Rieger din Budapesta în baza proiectului preotului sătmărean Jenő Haller a fost sfinţită în 1916.

 

În oratoriile de la etajul sacristiilor, episcopul Gyula Meszlényi (1887-1905) a înfiinţat o colecţie de istoria bisericii şi o galerie de picturi, care păstrează obiecte cu o inestimabilă valoare de istoria culturii şi de istoria artelor (picturi, clenodii bisericeşti, obiecte liturgice, textile).

 

În parcul din jurul bisericii au fost amplasate două statui: în 1960 s-a ridicat în vecinătatea corului statuia Isus, care s-a prăbuşit de pe aticul faţadei principale în cursul unei vijelii din 1852, iar în 1999 s-a inaugurat în faţa catedralei bustul episcopului János Hám, opera sculptorului Pál Lakatos.
Catedrala este cel mai important exemplu al neoclasicismului din Partium, prin monumentalitatea sa marcând într-un mod decisiv caracterul pieţei centrale a oraşului.



Bibliografie selectivă
A Szatmári Püspöki Egyházmegye emlékkönyve fennállásának századik esztendejében. (Schematismus centenarius). 1804-1904, Szatmár, 1904.
Arhitectura ecleziastică din Satu Mare. Szatmár egyházi építészete. Ecclesial Arhitecture of Satu Mare, Red.: Szőcs Péter Levente, Satu Mare, 2007.
Bura László, A szatmári római katolikus székesegyház, Szatmárnémeti, 1997.
Bura László, Szatmárnémeti kialakulása és fejlődése, Szatmárnémeti, 2002.
Muhi Csilla, A szatmári székesegyház története és képzőművészeti értékei, Szatmárnémeti, 2000. (Otthonon Szatmár megye 9)
Muhi Csilla, Egyház és város. A szatmári római katolikus püspökség szerepe Szatmárnémeti modern városképének kialakításában, Szatmárnémeti, 2004. (Otthonon Szatmár megye 22).
Muhi Sándor-Murvai György, Szatmárnémeti római katolikus templomai, Szatmárnémeti, 2001.
Szatmárnémeti szabad királyi város. Red. Borovszky Samu, Budapest, 1906. (Magyarország vármegyéi és városai)
Zádor Anna-Rados Jenő, A klasszicizmus építészete Magyarországon, Budapest, 1943.



Discuţie