listare

trimite prin

Fostul castel al contelui Pál Bethlen din Beclean (actuala Primărie)
Ultima actualizare:  2011-05-05
Autor:  Bordás Beáta
Tradus de:  Bordás Beáta



Date despre monument
Adresa: str. Ghiocelului nr. 6.
Cod: BN-II-m-B-01615
Datare: secolul al XVII-lea (?), în jurul anului 1900

Date istorice

Prima atestare documentară a aşezării Beclean apare în forma de Bethlem în anul 1305. În 1438 membrii familiei Bethlen au câştigat deja dreptul de a construi o cetate din piatră sau o cetate întărită cu palisadă, dar aceasta a fost construită numai în jurul anului 1543. Cetatea şi aşezarea din jurul ei au constituit cel mai important centru domenial al familiei Bethlen, din acest motiv în cursul secolelor familia a construit aici mai multe castele şi conace. S-au păstrat în Beclean patru reşedinţe ale familiei, dintre care cel mai important este fostul castel al contelui András Bethlen din centrul oraşului (actualul Grup Şcolar Agricol), construit în stil baroc în secolul al XVIII-lea. Conacul contelui Béla Bethlen a fost construit în 1929, şi astăzi funcţionează ca sanatoriu. Fostul castel al lui László Bethlen a fost modificat radical în secolul al XX-lea, în prezent fiind folosit de Şcoala Generală Grigore Silasi. Castelul contelui Pál Bethlen a fost construit în apropierea fostei cetăţi.

 

Din izvoarele istorice reiese, că fosta cetate din Beclean a fost construită în jurul anului 1543, în partea vestică a aşezării, pe malul stâng al râului Someş,. În anii 1570, cetatea a fost transformată într-o cetate renascentistă cu patru bastioane de colţ. În incinta cetăţii se aflau mai multe clădiri şi o capelă. După războaiele conduse de Francisc Rákóczi II. (1703–1711), administrarea austriacă a demolat cetatea, care după anul 1712 nu mai apare în izvoare. În 1866 istoricul László Kővári încă l-a mai văzut conturul cetăţii şi ruinele unui bastion. După unele surse, poarta cetăţii de odinioară se afla vis-a-vis de curtea castelului Pál Bethlen.

 

 

Pe harta oraşului din prima ridicare topografică (1769–1773) punctele de referinţă sunt ansamblul castelului baroc din centrul aşezării (fostul castel al contelui András Bethlen) şi biserica medievală din apropierea acestuia. În afară de aceste monumente, un ansamblu mai important, de dimensiuni asemănătoare cu castelul baroc, este figurat şi în partea vestică a localităţii. Pe terenul pătrat, bine delimitat, se aflau şase clădiri alungite. Fiindcă cetatea din Beclean nu a mai existat în această perioadă, presupunem că pe hartă apar edificiile vechi, care se aflau pe locul castelului lui Pál Bethlen. După anumite izvoare, în localitate a existat şi un alt castel Bethlen, care avea turnuri poligonale la colţ şi frontonul baroc al clădirii era decorat cu blazonul familiei Bethlen. Pe baza acestei descrieri, clădirea a fost datată în secolul al XVII-lea. O clădire cu caracter asemănător apare şi pe o fotografie veche (probabil din secolul al XIX-lea) a castelului lui Pál Bethlen, această clădire fiind probabil predecesorul castelului actual.

 

Contele Pál Bethlen (1851–1935), de numele căruia se leagă aspectul actual al castelului, a fost fiul contelui Pál Bethlen (1798–1859) şi a contesei Mária Bethlen (1827–1876). El a urmat studii liceale la Budapesta, şi a terminat facultatea în Zürich. După finalizarea studiilor, a întreprins o călătorie mai lungă în străinătate, după care a făcut armată timp de 5 ani. La începutul anilor 1870 a revenit pe moşia lui din Beclean. Prima lui soţie a fost contesa Gabriella Rhédey (1861–1883), de la care s-a născut fata cu numele Ida (1880–1895), cea care a avut un destin tragic, înecându-se în apropierea morii din Beclean. Monumentul ei funerar este cea mai frumoasă piesă a cimitirului familiei Bethlen. Contele Pál Bethlen s-a măritat din nou în 1885, când a luat-o de nevastă pe Jolán Tisza de Ineu. În 1891 contele a fost denumit comitele suprem al comitatului Bistriţa-Năsăud, iar mai târziu a devenit comitele suprem al comitatului Solnoc-Dăbâca.

 

Circumstanţele construirii castelului sunt neclare. Pe baza fotografiei din secolul al XIX-lea, amintită mai sus, presupunem că actualul castel a fost construită prin reclădirea unui castel din secolul al XVII-lea. Pe parcursul construcţilor, l-au păstrat cele două turnuri de colţ, dar frontonul baroc a fost transformat, şi vechiul castel a fost supraetajat cu un nivel. Istoricul de artă József Sisa susţine, că reclădirea castelului s-a desfăşurat în jurul anului 1900, pe baza proiectelor elaborate de cunoscutul arhitect al epocii, Mór Kallina. La începutul secolului XX castelul a fost înconjurat cu un zid masiv din piatră; în afara zidurilor vestice se aflau ruinele cetăţii de altădată.

 

Înainte de naţionalizarea din 1945, ansamblul castelului se afla în proprietatea contelui László Bethlen. Într-un inventar din 1977 apare informaţia conform căreia castelul cu un etaj avea la data respectivă 16 încăperi şi 8 clădiri-anexe. Astăzi se mai păstrează o singură clădire-anexă, care a fost transformată într-un muzeu.

 

Sala festivă de odinioră şi scena din spate au fost modificate şi înlărgite la o mărime dublă în anii 1980, iar interiorul castelului a fost şi el transformată pe gustul epocii. În anii 1990 au funcţionat în castel casa de cultură şi biblioteca orăşenească, iar la ora actuală este sediul primăriei din Beclean.


Descrierea edificiului

Castelul cu două niveluri are o planimetrie asimetrică, care dezvăluie urmele mai multor intervenţii. Nucleul clădirii este o aripă alungită care se află orientată în direcţia nord-sud. O sală festivă de mari dimensiuni şi trei încăperi mai mici pe partea sudică alcătuiesc nucleul clădirii la parter. Această aripă este flancată la margini de câte o încăpere alungită, care fac legătura între aripa centrală şi cele două turnuri hexagonale de la colţurile clădirii. În centrul aripei principale se află un rezalit în trei axe, de care se leagă terasa prin care se face intrarea în clădire. Rezalitul cuprinde în interiorul lui casa principală de scări. Perpendicular pe aripa principală se întinde o aripă cu cinci încăperi. Această aripă este vizibilă şi pe fotografiile de la începutul secolului XX.

 

La etajul clădirii repartizarea încăperilor se aseamănă, cu mici diferenţe, cu repartizarea camerelor de la parter. O importantă diferenţă este, că turnul nordic este mai scund în comparaţie cu turnul sudic, având numai un singur nivel. Asemănător turnului nordic, sala de spectacole, care se întinde pe partea nordică a clădirii, are un singur nivel, tavanul ei fiind mai înălţat. Subsolul clădirii are patru încăperi boltite.

 

Faţada principală a castelului se află spre vest. Pe o fotografie veche se vede cum a arătat iniţial această faţadă: rezalitul în trei axe a dominat aspectul faţadei, în spatele rezalitului se afla aripa principală a clădirii, care era flancată la margini de câte un turn hexagonal. În faţa rezalitului se întindea o terasă cu balustradă, a cărei acces era asigurată de scări din piatră. Faţada rezalitului este articulată vertical prin patru pilaştrii cu capiteluri bogat-ornamentate. Pe aceşti pilaştri se rezema o cornişă sprijinită pe console. În centrul faţadei se afla un fronton cu caracter baroc, a cărui ornament principal era un panou de dimensiuni mari, decorat cu blazonul familiei Bethlen. Frontonul a fost flancat de o atică cu reliefuri. Intrarea în castel era plasată în centrul rezalitului, iar suprafaţa din stânga şi din dreapta intrării a fost străpunsă de câte o fereastră geminată, cu deschideri trilobate. Turnul hexagonal era decorat sub acoperiş cu o cornişă sprijinită pe console, asemănător cu cornişa rezalitului.
În jurul anului 1900 clădirea a fost reconstruită, cu această ocazie fiind modificată şi înfăţişarea faţadei. Majoritatea clădirii a fost supraetajată, numai sala mare festivă şi turnul nordic au rămas cu nivelul de parter. În lipsa izvoarelor nu se ştie când a fost construit etajul turnului sudic. Pe parcursul reconstruirii terasa din faţa rezalitului şi-a păstrat forma originală, dar ferestrele rezalitului au fost schimbate. La parter, intrarea a fost flancată de câte o fereastră dreaptă cu bolţarul median marcat. Nivelul următor e străpuns de trei ferestre drepte, cel din mijloc fiind o fereastră tripartită. Cu ocazia reclădirii, frontispiciul a fost transformat într-un fronton cu linii spiralate în spiritul arhitecturii renaşterii germane; o fereastră tripartită străpungea frontonul, şi sub aceasta se afla blazonul familiei Bethlen. Partea sudică a faţadei era străpuns la parter de două ferestre drepte, deasupra lor de patru ferestre geminate. Repartizarea ferestrelor coincide cu repartizarea actuală. Aspectul faţadei principale era acelaşi şi în anul 1927, când József Keöpeczi Sebestyén a desenat castelul.

 

În anii 1980 faţada principală a suferit unele modificări. Ferestrele aripei, aflate la nord de rezalitul central, au fost înzidite, iar aripa a fost înălţată, rezultând în acest fel sala de spectacole. Au păstrat arhitectura rezalitului, dar au înlăturat chenarele ferestrelor şi au îndepărtat şi blazonul familiei Bethlen. Bastionul sudic dezvăluie urmele unor intervenţii; la parter se văd unele ferestre înzidite. La parterul aripii sudice se află o uşă cu închidere în segment de cerc, care duce în pivniţă, uşa poate fi datată probabil dinainte de secolul al XIX-lea.

 

Faţada din spate are un aspect mai puţin interesant. La începutul secolului XX intrarea din spate era amplasată asimetric, spre direcţia nordică. În faţa intrării si întindea o terasă joasă, cu un pridvor cioplit din lemn. La etaj, la sud de pridvor, se afla un balcon închis, a cărui funcţie a dispărut datorită transformărilor ulterioare.

 

Amplificările făcute în secolul XX au rezultat o faţadă simplă, care se compune din două registre majore. În aripa de nord se află o sală înlărgită, a cărui faţadă e penetrată de o singură intrare, în faţa căreia a fost turnată din beton o terasă largă, semicirculară cu trepte. Balconul închis, din vremea lui Pál Bethlen, a devenit intercalată între sala de spectacole şi aripa sud-estică a clădirii, iar sub balcon s-a construit grupul sanitar. În jurul aripei sud-estice se întinde un balcon îngust din beton. Suprafaţa parterului şi a etajului e străpunsă de ferestre drepte, de diferite dimensiuni. Majoritatea ferestrelor din spate ale aripii care face legătura între aripa principală şi turnul de colţ sunt înzidite, şi repartizarea ferestrelor nu este identică cu ferestrele de pe faţada principală a clădirii. Pereţii turnului din sud sunt străpunse de ferestre pe trei niveluri. Ferestrele de la nivelul subsolului şi de la parter sunt ferestre pătrate cu dimensiuni reduse, ferestrele de pe etajul turnului sunt dreptunghiulare. Singurul element decorativ al turnurilor e cornişa sprijinită pe un şir de console.

 

Amenajarea interioară de odinioară a castelului nu este cunoscută, numai interiorul casei de scări al rezalitului faţadei principale aminteşte de interiorul din jurul anului 1900, cu lambriul şi scările cu parapet strunjit. La etaj vis-a-vis de scara principală, se vede un cămin istoricizant din teracotă verde smălţuită, decorat cu o bogată ornamentaţie cu caracter renascentist-târziu: brâu cu denticule, ove, festoane din flori şi fructe.

 

La începutul secolului XX în spatele castelului se întindea un parc elegant amenajat, a cărui copaci au fost tăiaţi în anii 1960. Dintre clădirile-anexe din jurul castelului numai una s-a păstrat până în zilele noastre, cel care a fost transformată într-un muzeu. În urmă cu zece ani, pe lângă aceasta mai existau şi două alte clădiri, una destinată bucătăriei şi diferiţilor slujitori, iar celălalt era casa de oaspeţi. Tot atunci încă se mai puteau vedea grajdurile ansamblului, prevăzute cu ferestre baroce, datate în secolul al XVIII-lea. Aceste clădiri au fost demolate în ultimul deceniu.

 

Deşi în ceea ce priveşte fazele de construcţie ale castelului, din lipsa unor cercetări exhaustive, sunt mai multe neclarităţi, pe baza informaţiilor acumulate, putem afirma, că fostul castel a lui Pál Bethlen este un reprezentant interesant al castelelor transilvane din perioada istorismului, a cărui importanţă e mărită şi datorită posibilei participări în procesul proiectării al arhitectului Mór Kallina. Pe lângă castelul baroc aflat cândva în posesia lui András Bethlen, şi acest castel, care probabil cuprinde şi unele părţi din secolul al XVII-lea, este un monument laic important al patrimoniului construit al localităţii.


Bibliografie selectivă
Kádár József (red.), Szolnok-Doboka vármegye monográphiája, II, Dés, 1900, pp. 153–194.
Lukinich Imre, A bethleni gróf Bethlen család története, Budapest, 1927, pp. 556–557.
Szabó Attila, Bethlen építészeti műemlékei, Lucrare de diplomă, Universitatea Babeş–Bolyai, Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Catedra de Istoria Artei, Cluj-Napoca, 2001. (Manuscris)
Erdélyi kastélyok, felmérési dokumentáció, Kolozsvár, 1994. (Kulturális Örökségvédelmi Hivatal Tervtára, Budapest)
Sisa József, Kastélyépítészet és kastélykultúra Magyarországon. A historizmus kora. Budapest, 2007, p. 283.
Pál Judit, Erdélyi főispánok a Tisza-éra végén (1890–91) II, In: Korunk, 20, nr. 4, (aprilie 2009) 



Discuţie