Fostul claustru al mănăstirii franciscanilor (azi Spitalul Clinic Militar de Urgenţă Avram Iancu), Oradea
Publicare:  2010-06-01
Ultima modificare:  2010-06-01
Autor:  Paşca, Mircea
Lector: 
Date despre monument
Adresă: Str. Dunărea nr. 3
Cod: BH-II-m-B-01045
Datare: 1731(?); 1747; 1788
Date istorice

După eliberarea oraşului de sub stăpânrea turcească, episcopul Benkovich a readus în 1691 la Oradea ordinul franciscan. În 1726 Episcopul Emericus Csaky a donat călugărilor franciscani terenul de la marginea târgului (cartierului Olosig) pentru a-şi construi o mănăstire şi o biserică. Călugării s-au mutat în mănăstirea de aici în 1731. Clădirea cu un nivel a mănăstirii a fost terminată în 1747 şi etajată în 1788. Biserica mănăstiri, în stil baroc, lipită de claustru, în dreapta acestuia, a fost construită între 1732-1748. În 1873-1876 a fost înălţat un turn în faţa bisericii. În 1903 bisrica a fost demolată fiind construită actuala biserică, între 1903-1905.

 

În 1786, prin decretul împăratului Iosif al II-lea ordinul franciscanilor a fost desfiinţat. Franciscanii au rămas însă în Oradea până în 1788. Edificiile secularizate trebuiau să fie utilizate în scopuri educative sau edilitare. În consecinţă, în 1819 a fost organizată o licitaţie pentru vânzarea terenului mămăstirii cu toate dependinţele. După 1819 clădirea a devenit şcoală militară, iar în perioada 1850-1859 a devenit spital militar. Clădirea spitalului a fost extinsă cu o nouă aripă construită pe Str. Dunărea, situată în partea stângă a vechii mănăstiri. Noua aripă este reprezentată pe harta oraşului Oradea din 1859.

Descrierea edificiului

Clădirea este situată în zona centrală a oraşului Oradea, pe o parcelă între străzile. Republicii, Dunărea, Rovine şi Braşovului. Însecolul al XVIII-lea această parcelă se găsea la marginea oraşului, a târgului (cartierului) Olosig, pe malul stâng al pârâului Paris (care curgea până în cca.1920 pe Str. Braşovului), lângă palisada care mărginea târgul (cartierului) Olosig.

 

Actualul spital militar este format din două corpuri, lipite, legate între ele, comunicând la parter şi etaj. Clădirea fostului claustru a franciscanilor are planul pătrat, cu o curte interioară în mijloc. Trei dintre laturi formează claustrul mănăstirii, iar a patra latură a curţii o constituie biserica, care este lipită de claustru. În partea stângă a claustrului, comunicând cu acesta, este aripa din secolul al XIX-lea a spitalului. Claustrul se compune din trei aripi care înconjoară curtea interioară pătrată. Spre interiorul curţii este un culoar boltit din care se intra în încăperile / chiliile dispuse perimetral clădirii, cu ferestrele spre laturile exterioare clădirii (spre stradă sau spre curte). Într-o singură aripă, la etaj, există un culoar central, având de o parte şi alta încăperile mici (foste chilii). Scara de acces originală este în aripa din curte, paralelă cu strada, are două rampe şi este într-un culoar boltit semicircular.

 

Corpul din secolul al XIX-lea este lipit de fostul claustru şi comunică cu acesta la parter şi la etaj. Este mai înalt decăt acesta, are planul de tip bară, dreptunghiular. La fiecare nive existau spre curte un culoar, iar spre stradă încăperile mari, care au servit ca saloane de spital. În curte, în dreptul corpului din secolulal XIX-lea au fost costruite alte 2 corpuri cu parter (aşa cum se poate constata pe hărţile din 1859 şi 1890), unul perpendicular pe cel cu etaj dispre stradă şi altul paralel cu strada, astăzi inexistent (demolat).

 

Regimul de înălţime a claustrului este parţial subsol, parter şi un etaj. Nivelul decălcare a parterului este mai jos în unele porţiuni decât cel al curţii şi stăzii, dar şi decât al corpului construit în secolul al XIX-lea. Înălţinea încăperilor de la parter mai mare decât a celor de la etaj. Faţadele sunt simple, lipsite de ornamente. Faţada dinspre Str. Dunării are opt travee, ferestrele fiind dreptunghiulare, cu ancadramente simple, din mortar. Cele două faţade dinspre curte sunt la fel de simple. Acoperişul este în două ape, cu pantă abruptă, şarpanta fiind tipic barocă. Fundaţiile sunt din cărămidă, la fel şi zidurile groase, care au rol portant. Bolţile sunt din cărămidă: subsolul este acoperit cu bolţi în plin cintru cu penetraţii; culoarele cu bolţi în cruce/ bolţi semicilindrice cu penetraţii; fostele chilii, încăperiile de la parter bolţi semicilindrice cu penetraţii şi bolţi în cruce. Componentele artistice sunt foarte puţine. Se remarcă la parter, la intrarea din culoar spre o încăpere (probabil fostul refectoriu) un ancadrament baroc, din piatră, cu o stemă deasupra, în timpanul baroc.

 

Bibliografie selectivă
- BORCEA, Liviu, Memoria Caselor, vol. I, Oradea, Editura Arca, 2003
- CHIFOR, Agata, Oradea Barocă, Oradea, Editura Arca, 2006
- PÉTER, I. Zoltán, 3 secole de arhitectură orădeană, Oradea, Editura Muzeului Ţării Crişurilor, 2003
- PÉTER, I. Zoltán, Nagyvárad 900 évés múltja és épített örörksége (Trecutul de 900 de ani al Oradiei şi moştenirea construită), Bubapest, Noran Kiadó,2005
PÉTER, I. Zoltán, Nagyvárad műemlék épületei, Nagyvárad, 2008