Catedrala arhiepiscopiei ortodoxe, Cluj-Napoca
Publicare:  2012-03-03
Ultima modificare:  2012-03-03
Autor:  Mihály Melinda
Lector: 
Date despre monument
Adresă: Piaţa Avram Iancu
Cod: CJ-II-m-B-07354
Datare: 1923-1933
Date istorice

Catedrala ortodoxă domină partea de nord a Pieţii Avram Iancu, fiind plasată faţă în faţă cu Teatrul Naţional. Iniţiativa ridicării catedralei i-a aparţinut episcopului Nicolae Ivan, care imediat după terminarea primului război mondial s-a adresat Consiliului Dirigent al Transilvaniei pentru solicitarea sprijinului financiar. Consiliul a aprobat cererea episcopului, oferind totodată pentru început şi suma de 2 milioane de coroane austro-ungare. În anul 1920 episcopul Nicolae Ivan a solicitat Primăriei clujene trasarea locului noii biserici pe teritoriul Parcului mic din partea de nord a Pieţii Avram Iancu. S-a înfiinţat o comisie pentru organizarea concursului de proiecte pentru catedrală, alcătuită din arhitecţii Petru Antonescu, Dumitru Marcu şi Nicolae Ghica-Budeşti. Dintre cele opt proiecte înscrise în concurs au fost alese planurile arhitecţilor Georges Cristinel şi Constantin Pomponiu. Proiectele celor doi poartă amprenta arhitecturii brâncoveneşti, specifică Ţării Româneşti, îmbogăţite cu puternice influenţe bizantine. Executarea lucrărilor i-a fost încredinţată în data de 6 iulie 1923 Întreprinderii Generale Tehnice Tiberiu Eremia din Bucureşti.

 

Lucrările au fost începute la data de 10 septembrie 1923, piatra de temelie fiind aşezată la data de 7 octombrie 1923. La propunerea episcopului Nicolae Ivan au decis ca biserica să fie sfinţită cu hramul Adormirea Maicii Domnului. La ceremonia depunerii pietrei de temelie au participat numeroşi notabilităţi din conducerea guvernului, între care şi moştenitorul tronului ţării, prinţul Carol şi Ion I. C. Brătianu, şeful guvernului. Construirea catedralei a durat timp de zece ani, fiind ridicată între anii 1923-1933, lucrările fiind oprite de mai multe ori, din cauza lipsei fondurilor. Picturile murale ale edificiului au fost realizate între anii 1928-1933, de către profesorii Academiei de Artă, Anastasie Demian şi Catul Bogdan. Catedrala are patru clopote cumpărate de la firma Seltenhofer din Sopron (Ungaria). Structura iconostasului a fost proiectată de către Gheorghe Rusu şi a fost sculptată de către Moise Şchiopu, pictarea icoanelor fiind începută de Gheorghe Rusu şi terminată de Anastasie Demian. Marele candelabru din navă a fost donat de către regele Carol al II-lea, lustra mică din pronaos fiind cadoul patriarhului Miron Cristea.

 

Noua catedrală a fost sfinţită în cadrul unei ceremonii la data de 5 noiembrie 1933, oficiată de Patriarhul României, Miron Cristea, împreună cu Mitropolitul Transilvaniei, Nicolae Bălan şi episcopul de Cluj, Nicolae Ivan. La festivitate a fost prezent şi regele Carol al II-lea, prinţul moştenitor Mihai, membrii guvernului României şi numeroase personalităţi.

 

În anul 1973, odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, biserica a devenit catedrală arhiepiscopală. Din anul 2006 edificiul serveşte drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului şi Clujului, care este totodată şi mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

 

În anul 1997 au demarat lucrările de restaurare ale clădirii, iar în anul 2001 a început decorarea interiorului cu mozaicuri noi, aduse din Murano.

Descrierea edificiului
Catedrala ortodoxă ce poartă hramul Adormirii Maicii Domnului este construită dintr-o structură din beton armat, cu zidărie din cărămidă, având faţade acoperite cu plăci de calcar din Baciu. Catedrala este o clădire masivă, reprezentativă, orientată spre nord-sud, compusă dintr-un pronaos şi un naos, având un plan în forma unei cruci greceşti, completat cu un cor nordic, cu închidere semicirculară în interior şi poligonală în exterior. Pronaosul este flancat de câte un turn de colţ. Braţele scurte ale crucii naosului, prevăzute cu câte o absidă poligonală sunt flancate deasemenea de câte două turnuleţe. Naosul este acoperit deasupra braţului lung cu o cupolă turtită, deasupra careului se înalţă marea cupolă centrală, turnuleţele edificiului fiind acoperite cu cupole de dimensiuni reduse. În colţurile careului se află câte o încăpere de dimensiuni reduse, având diferite funcţii ecleziastice (proscomodiar, diaconicon).


Faţadele clădirii sunt articulate cu o bază înaltă, profilată cu un semitor, şi decorată cu motive geometrice. Faţada principală este dominată de turnurile de colţ, ce ies din planul clădirii în rezalite. Turnurile sunt încoronate cu cornişe proeminente, accentuate cu arcade oarbe încrucişate şi un brâu asemănător fâniei răsucite, fiind încoronată cu un şir de creneluri. Faţada principală este încoronată de un fronton triunghiular, iar pe vârful acestuia se înalţă o cruce din piatră. Turnurile sunt străpunse de ferestre dreptunghiulare, înguste, zidăria centrală fiind dominată de o fereastră tripatrită, separată cu coloane zvelte, închiderile având închidere semicirculară. Baza şi capitelurile coloanelor sunt decorate cu motive vegetale. Faţadale laterale sunt articulate de turnurile ce ies din planul faţadelor. Articularea orizontală este identică cu faţada principală, fiind dominată de o cornişă proeminentă, accentuată de un şir de arcade oarbe întrepătrunse, un brâu format dintr-o funie răsucită, faţadele fiind încoronate de un şir de creneluri. Faţadele exterioare ale careului sunt mai simple, fiind încoronate cu frontoane semicirculare, decorate cu o profilatură formată dintr-o semibaghetă înfirată printr-un şir de inele, plasată de-a lungul conturului frontonului. În axele centrale ale faţadelor careului se deschid fereastre tripartite, zidăria turnurilor ce flanchează careul fiind străpunsă de ferestre dreptunghiulare alungite. Aripile scurte ale crucii sunt prevăzute cu câte o capelă cu închidere poligonală. Faţadele exterioare ale capelelor sunt articulate de arcade semicirculare, accentuate cu câte un şir de arcade oarbe în acoladă. Capelele sunt articulate cu cornişe profilate, încoronate cu creneluri, deasupra cărora se înalţă acoperişuri poligonale, acoperite cu plăci de tablă. Faţada absidei principale este prevăzută cu o bază înaltă, un brâu proeminent şi un şir de arcade oarbe.

 

 


În axa centrală a faţadei principale se deschide o intrare tripartită, încadrată de trei arcade cu închidere semicirculară. Arcadele sunt sprijinite pe coloane cu capiteluri decorate cu palmete şi frunze, buchete de flori dispuse în vaze şi perechi de porumbei reprezentaţi în diferite ipostaze. Lunetele celor trei intrări sunt decorate cu mozaicuri reprezentând busturile şi monogramele lui Isus Christos, a Maicii Domnului şi al lui Sfântului Ioan Botezătorul. În panourile dreptunghiulare de sub mozaicuri apar citate din biblie şi inscripţii referitoare la etapele de construire ale edificiului, sculptate în calcar în perioada arhiepiscopului Teofil Herineanu. Baza faţadei principale încadrează şi intrarea catedralei.


Deasupra aripii lungi a navei se înalţă o cupolă turtită, cu tambur străpuns de un şir de ferestre simple, cu închidere semicirculară. Marea cupolă care determină imaginea catedralei se află deasupra careului. Caracterul specific al cupolei se datorează tamburului înalt, articulat cu un şir de arcade semicirculare, cu capiteluri decorate cu motive vegetale variate. Coiful cupolei este acoperit cu tablă decorată cu motive geometrice. Turnuleţele care flanchează pronaosul sunt prevăzute în partea superioară cu un şir de arcade identice cu arcadele cupolei centrale, turnuleţele din colţurile careului fiind decorate cu arcade trilobate şi coifuri semisferice.


În partea de sud a navei, deasupra intrării se află două inscripţii pictate, care conţin listele celor care au finanţat construirea clădirii şi lista cu numele arhitecţilor proiectanţi şi a meşterilor care au participat la executarea lucrărilor.


Partea de sud a navei şi careul sunt prevăzute cu tribune deasupra capelelor laterale, sprijinite pe coloane scunde, cu capiteluri decorate cu motive vegetale bogate, realizate în relief plat, într-o manieră asemănătoare reliefurilor medievale timpurii. Suprafeţele aflate deasupra arcadelor sunt împodobite cu reliefuri plate reprezentând motive vegetale bogate, parapeturile fiind ornamentaţi cu relieful unor balauri şi a unor capete de lei, combinate cu motive vegetale.


Suprafeţele interioare ale catedralei sunt acoperite cu picturi murale şi cu mozaicuri. Cele mai semnificative sunt mozaicurile de pe peretele de sud al navei, deasupra intrării, reprezentând scena Adormirii Maicii Domnului, scena lui Isus în mandorlă, pe peretele de nord al corului şi scena Maicii Domnului cu pruncul Isus, pe cupola absidei principale.


În colţurile careului se află patru încăperi de dimensiuni reduse, cu intrări încadrate de ancadramente identice, cioplite din calcar. Portanţii sunt decoraţi în partea inferioară cu grifoni, întreaga suprafaţa fiind acoperită cu un relief exuberant, compus din motivul funiei împletite, combinată cu rozete. Ancadramentele sunt încoronate de cornişe proeminente, decorate cu câte un şir de crinuri stilizate.


În colţul de nord-vest se află un amvon sprijinit pe ronde-bosse-ul unor figuri de lei, împodobit cu motive florale, cu colonete şi animale fantastice, asemănătoare amvoanelor italiene medievale.


În capătul de nord al corului se înalţă iconostasul catedralei. Structura urmăreşte canoanele tradiţionale, cu cele trei uşi decorate cu picturi reperezentând figurile Maicii Domnului, figura lui Isus şi al Sfântului Ioan Botezătorul, precum şi scene reprezentative din Noul Testament. Registrele superioare sunt împodobite cu icoanele celor mai semnificativi sfinţi ai bisericii ortodoxe, registrele fiind delimitate de cornişe proeminente şi frize compuse din motive vegetale. Partea superioară a iconostasului este împodobită cu un coronament decorat în axa centrală cu o cruce din lemn flancată de icoana Maicii Domnului şi al Sfântului Ioan Evanghelistul, cu motive vegetale şi animale fantastice.


Sub cupola centrală se află candelabrul mare, compus din două registre, fiind donată catedralei de către regele Carol II.


În cripta catedralei au fost înhumaţi episcopul Nicolae Ivan şi arhiepiscopul Teofil Herineanu.


Imaginea catedralei este determinată de combinarea limbajului arhitecturii occidentale cu cea a arhitecturii orientale creştine, cu câteva dintre elementele specifice arhitecturii brâncoveneşti şi a arhitecturii bisericilor de lemn româneşti, purtând deasemenea influenţele unei clădiri mai timpurii a celor doi arhitecţi proiectanţi, a mausoleului din Mărăşeşti.

Bibliografie selectivă
Gaal György: Kalauz a régi és az új Kolozsvárhoz. Korunk, Kolozsvár, 1992.

Lukács József: Povestea „oraşului comoară". Scurtă istorie a Clujului şi a monumentelor sale. Cluj-Napoca 2005. 94.

Monumente istorice şi de artă religioasă din arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului. coord. Marius Porumb. Cluj-Napoca 1982.

Popescu Carmen: Le style national roumain. Construire une Nation à travers l'architecture 1881-1945. Rennes 2004. 253-255.

Catedrala ortodoxă